Parliamentary debates

Domnul Ovidiu-Ioan Dumitru:

"România, pe un loc codaş la dezvoltarea umană"

Economie, educaţie, sănătate - sunt principalii piloni pe care se axează dezvoltarea şi bunăstarea unui stat, indiferent cum se numeşte acela. Cheia succesul transformării României o reprezintă creşterea economică. Strategia de dezvoltare a ţării noastre trebuie să pună accentul pe o schimbare a societăţii, a politicilor promovate, a eficientizării guvernării. O economie în creştere duce către modernizare, iar o economie dezvoltată este generatoare de locuri de muncă, de servicii publice de calitate, de investiţii majore, de un mediu de afaceri stabil, toate având un singur rezultat: un nivel de trai crescut. Dreptul la educaţie este unul consacrat prin Constituţie, iar Legea educaţiei naţionale instituie învăţământul ca "prioritate naţională". Nu există o investiţie pe termen lung mai importantă decât cea în educaţia copiilor noştri şi nu este de datoria oricărui stat să ofere cetăţenilor săi cadrul necesar pentru a se realiza o educaţie modernă. Procesul de învăţare şi dobândire de aptitudini se întinde pe tot parcursul vieţii, devenind una din condiţiile esenţiale pentru a obţine un loc de muncă. Fără a avea la dispoziţie specialişti în toate domeniile, statul nu poate funcţiona, iar un stat funcţional este unul care îţi asigură şi bunăstare. Sănătatea reprezintă una dintre cele mai importante resurse economice ale societăţii. Starea de sănătate constituie unul dintre indicatorii standardului de viaţă al populaţiei, al prosperităţii economice şi sociale a unei societăţi. De starea sănătăţii populaţiei depind atât productivitatea muncii, cât şi rezultatele activităţii desfăşurate. De aici şi nevoia de elaborare a unui sistem de servicii de sănătate puternic şi bine organizat. O strategie bine elaborată, un sistem de sănătate în care cetăţenii să fie trataţi ca nişte indivizi cu drepturi garantează o societate prosperă.

Acestea sunt şi cele 3 repere utilizate de Organizaţia Naţiunilor Unite, care plasează România pe locul 54 în lume şi pe penultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte dezvoltarea umană. Indicele dezvoltării umane (IDH) calculat de ONU este definit de prosperitatea economică a statului, de starea de sănătate şi de educaţie a populaţiei.

Locul pe care a fost plasată România de către ONU relevă o realitate: lipsa acestor trei domenii din prioritatea guvernanţilor. Economia este pe butuci, industria, la pământ, sănătatea rămâne un domeniu subfinanţat, iar în educaţia românească predomină lipsurile. Am fost şi suntem şi în prezent ţara din UE în care mor cei mai mulţi copii sub un an, ţara cu cele mai puţine aparate medicale avansate, ţara pe care doctorii o părăsesc după încheierea studiilor, o ţară în care în spitale mai degrabă te îmbolnăveşti decât să te tratezi. În continuare elevii învaţă în şcoli nereabilitate, fără încălzire, fără grupuri sanitare adecvate, fără apă potabilă, fără personal instruit, şcoli cu mobilier vechi şi manuale în stare deplorabilă, asta dacă acestea există. A devenit deja o obişnuinţă ca, la fiecare proiect al bugetului de stat, cele ale educaţiei şi sănătăţii să se numere printre cele mai mici.

Îmbunătăţirea acestor indicatori impune alocarea unui procent din PIB mai mare pentru educaţie, sănătate şi investiţii. Se anunţă un nou Guvern şi îmi exprim speranţa ca, odată cu prezentarea bugetului pe anul 2015, acesta să-şi schimbe priorităţile şi să nu mai ignore realitatea, în detrimentul unor interese politicianiste, care ne-au guvernat în ultimii ani.