Parliamentary debates

Domnul Daniel Florea:

"Ziua Mondială a Drepturilor Consumatorilor"

În fiecare an, la data de 15 martie, se marchează Ziua Mondială a Consumatorilor.

Instituită la nivel internaţional în anul 1983, această zi este marcată şi în România, începând cu anul 1992, odată cu adoptarea Ordonanţei Guvernului nr.21 privind protecţia consumatorilor.

Trebuie menţionat faptul că toate formele organizate de protecţie a consumatorilor din lume îşi au originea în discursul ţinut în faţa Congresului Statelor Unite ale Americii la 15 martie 1962 de preşedintele John Fitzgerald Kennedy. În mesajul său, preşedintele american susţinea existenţa a patru drepturi fundamentale ale consumatorului american: dreptul la securitate, dreptul la informare, dreptul la audienţă şi dreptul de a alege liber produse şi servicii.

Data de 15 martie reprezintă momentul istoric al naşterii mişcării mondiale privind protecţia consumatorilor. Respectarea şi conştientizarea drepturilor fundamentale ale consumatorilor au implicaţii directe asupra siguranţei fiecărui individ. Acest fapt pune o firească presiune asupra autorităţilor cu responsabilităţi în domeniu.

Evoluţiile rapide şi continue ale economiei şi conectarea la pieţele internaţionale impun adaptarea şi diversificarea pârghiilor de acţiune. Dacă în urmă cu câţiva ani atenţia era axată asupra producţiei şi comerţului, acum aria de interes s-a extins, incluzând serviciile financiare, de comunicaţii, turistice, medicale etc. Este o evoluţie firească, care obligă şi responsabilizează.

În acest sens, am depus nu demult împreună cu mai mulţi colegi deputaţi şi senatori o iniţiativă legislativă care vizează completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.50/2010 privind contractele pentru consumatori, propunerea făcând referire în special la protejarea consumatorilor care au credite într-o monedă străină, alta decât moneda naţională, de majorarea ratelor bancare, cauzată de fluctuaţiile cursului de schimb valutar.

Prin legislaţia adoptată în anii anteriori, se apreciază faptul că drepturile consumatorilor sunt suficient de bine protejate în România de azi. Ceea ce rămâne însă deficitar este tocmai modul în care foarte mulţi dintre cetăţenii români uzează de acestea.

Mulţi dintre consumatorii români continuă, din nefericire, să-şi ignore propriile drepturi în raport cu ofertanţii de servicii, atât în ţară, cât şi în afara graniţelor acesteia, alegând de cele mai multe ori calea cea mai uşoară, aceea de a nu reacţiona în niciun fel atunci când aceste drepturi le sunt încălcate, uneori în modul cel mai flagrant, şi acest lucru se întâmplă nu numai în cazul cetăţenilor proveniţi din mediul rural, acolo unde se presupune că nivelul de informare este unul mai scăzut, dar şi în cazul celor din mediul urban, în ciuda faptului că acest mediu rezidenţial oferă un acces mult mai uşor atât la informare, cât şi la instanţele care pot şi trebuie să apere aceste drepturi.

De aceea, consider că o campanie de educare a cetăţenilor români, în sensul în care aceştia să ajungă să-şi conştientizeze şi să-şi exercite deplin drepturile lor de consumatori, nu trebuie să rămână doar preocuparea Comisiei Europene sau a diferitelor ONG-uri. Ea trebuie să constituie, în primul rând, o preocupare constantă a statului român care, în conformitate cu prevederile Constituţiei României, este direct răspunzător de respectarea şi de apărarea drepturilor propriilor cetăţeni, condiţie esenţială pentru asigurarea bunăstării acestora.

Dacă ne dorim ca toţi cetăţenii români să fie respectaţi pe teritoriul întregii Uniuni Europene sau oriunde în lume, trebuie acţionat cu toată responsabilitatea pentru a-i face conştienţi de dreptul lor inalienabil de a fi respectaţi, în primul rând, la ei acasă.