Parliamentary debates

Domnul Ovidiu-Ioan Dumitru:

"Un ordin de ministru rătăcit"

"Promovăm politici sociale sustenabile, care să ofere accesul liber şi egal la educaţie şi la sănătate şi care să asigure cetăţenilor români o viaţă demnă. Creştem resursele financiare alocate educaţiei, inclusiv prin atragerea unor surse de finanţare private. Asigurăm un sistem de salarizare şi motivare financiară corespunzător rolului pe care cadrul didactic îl îndeplineşte în societate." Acestea sunt doar 3 dintre obiectivele privind educaţia enunţate în Programul de guvernare al actualului cabinet Ponta, un document oficial asumat la învestirea în Parlament în 2014. Din păcate însă, vorbim doar de o înşiruire frumoasă de cuvinte, departe de a reprezenta obiectivele reale ale guvernării PSD.

Dintr-un alt document, tot oficial, pregătit încă din 2013, aflăm realitatea cruntă a guvernării actuale, aceea a neputinţei şi a ignoranţei. Într-un proiect de ordin de ministru care a zăcut prin sertare gata pentru a fi scos după perioada de campanie electorală se prevede, printre altele, reducerea a 5000 de posturi în învăţământ. Documentul, deşi poartă semnătura actualului ministru, nu a fost asumat de acesta, fiind retras, în urma scandalului iscat de apariţia lui. Deşi promovarea ordinului în spaţiul public s-a lăsat cu sancţiuni, domnul Sorin Cîmpeanu nu poate ascunde intenţia actualului Guvern şi care a reprezentat în fapt şi politica dusă în ultimii ani de cabinetul Ponta, aceea de a menţine subfinanţat un domeniu atât de important pentru o societate dezvoltată.

În declaraţiile sale, domnul Cîmpeanu ignoră faptul că retragerea acestui document nu va rezolva o problemă acută în sistem. Chiar dacă în următoarea perioadă respectivele posturi din învăţământ nu vor mai fi desfiinţate printr-un ordin de ministru, acestea se vor reduce de la sine. Abandonul şcolar în creştere de la an la an, în fapt scăderea dramatică a populaţiei şcolare va duce inevitabil la reducerea numărului de norme şi posturi din învăţământ. Prin declaraţii pompoase de susţinere sau prin acorduri încheiate de ochii lumii, cum s-a dovedit cel din noiembrie 2014 semnat de miniştrii actualului Guvern împreună cu sindicatele din învăţământ, nu se reuşeşte decât ascunderea sub preş a unei realităţi care pe hârtie nu arată la fel de bine precum obiectivele amintite de mine în începutul declaraţiei şi asumate într-un program de guvernare.

Elevii şi părinţii şi-au pierdut încrederea că actualul sistem educaţional poate oferi o şansă reală de a ocupa un job în piaţa muncii la finalizarea studiilor, unul care să mai fie şi bine remunerat, iar acest lucru se datorează politicii educaţionale promovată în ultimii ani. Cei care plătesc poliţele pentru menţinerea unui învăţământ neperformant sunt atât elevii, cât şi profesorii care nu vor mai avea cui să predea.

Ceea ce trebuie să facă domnul Cîmpeanu este să vină cu soluţii reale în vederea modernizării învăţământului românesc, adecvarea lui la noile realităţi de pe piaţa muncii, precum şi pentru atragerea de surse de finanţare care să susţină eficientizarea sistemului, printre care şi creşterile salariale atât de mult promise de toţi miniştrii care au deţinut portofoliul educaţiei.