Parliamentary debates

Domnul Laurenţiu Nistor:

"UDMR nu se lasă!"

Face ce face UDMR-ul şi nu pierde nicio ocazie să mai bage băţul în gardul românilor, drept mulţumire că naţiunea aceasta i-a ţinut vreo două decenii la guvernare. Rău este că, după cât au stat la putere, celor de la UDMR chiar le-a rămas impresia că ei şi-au meritat poziţia de partid important, fără de care nu se poate guverna, că dibăcia lor politică i-a adus în postura de a fi eternizaţi la guvernare, iar asta le-a crescut mult aroganţa...

Cu doar câteva zile în urmă, primarul municipiului Sfântu Gheorghe, Antal Arpad, lider local al UDMR, a declarat, la o conferinţă intitulată "Autonomie şi regionalism - provocările deceniului", că autorităţile locale şi judeţene reprezintă bastionul prin care maghiarii îşi pot păstra identitatea naţională şi să îşi dezvolte cultura, şi propunea reprezentanţilor comunităţii româneşti "să sprijine autonomia Ţinutului Secuiesc, iar maghiarii să le dea, în virtutea reciprocităţii, garanţii că vor primi... posturi de conducere, cu respectarea proporţionalităţii etnice". În traducere liberă, "propunerea" lui Antal Arpad sună cam aşa: românii să fie de acord să piardă o bucată din România, iar maghiarii le vor da în schimb românilor care vor mai rămâne în zonă nişte posturi de şefi, în număr direct proporţional cu populaţia românească.

Dacă recitim raportul Har-Cov, vom vedea că este mai mult decât o batjocură propunerea, ştiută fiind epurarea etnică agresivă practicată în zonă (şi confirmată chiar şi de un raport al Academiei Române!) după 1989. Cu alte cuvinte, să renunţăm la o bucată de ţară doar ca să avem şi noi în zona respectivă doi-trei români care să lucreze în vreo primărie şi aceia să fie buni vorbitori de limbă maghiară...

E de la sine înţeles că dacă este USL la guvernare, UDMR-ului îi stă ca un ghimpe-n inimă acest fapt şi că se vede obligat să se uite de pe margine, ca orice chibiţ, către terenul de joc, acolo unde se desfăşoară adevărata acţiune politică. UDMR-ul nu se împacă deloc cu ideea că nu mai poate trage foloase de pe urma unei guvernări slabe, şantajabile, şi atunci a trecut la acţiuni concrete, în teren, bineînţeles, tot împotriva integrităţii ţării, tot în vederea construirii unei enclave de neînţeles în inima Europei.

Având în vedere că toţi demnitarii UDMR, mai mari sau mai mici, au depus jurământul de credinţă faţă de România, persistă o întrebare: luptându-se pentru segregarea etnică, pentru enclavizarea aşa-zisului ţinut secuiesc, cum apără ei cu onoare şi fidelitate democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor români, alţii decât cei de etnie maghiară, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României?