Parliamentary debates

Doamna Cristina Nichita:

"Viata politică"

Ultimele săptămâni m-au convins că viaţa noastră politică se poate învolbura pe neaşteptate, punându-ne în faţă obstacole care doar cu greu pot fi depăşite, iar acest lucru nu e neapărat expresia incapacităţii clasei politice de a acţiona coordonat, cât a problemelor complicate pe care trebuie să le rezolvăm zi de zi. În aceste zile grele, în care evenimentele din Ucraina se constituie într-un avertisment sever şi în care apropierea celor două campanii electorale radicalizează discursul public, vreau să vă îndemn astăzi nu neapărat la consens, fiindcă el se pare că nu poate fi atins, ci la demersul elementar de a nu uita cine şi cu ce aşteptări ne-a trimis în Parlament.

Guvernele vin şi pleacă, alianţele se nasc, trăiesc şi mor, demnitatea de parlamentar e şi ea una pasageră, iar ceea ce rămâne e România cu viaţa ei de zi cu zi şi românii cu problemele lor, adesea atât de complicate, încât sunt siliţi să privească spre stat în căutarea unei mâini de ajutor. Ştiu că majorităţile politice sunt importante, cunosc bine logica guvernamentală şi e departe de mine gândul de a comenta în această intervenţie politică cauzele care au dus la tensiunile din USL, deşi, dacă aş face-o, probabil că ar trebui să afirm cu tristeţe că nu toţi cei care au plecat la drum odată cu formarea USL sunt dispuşi să-şi asume erodarea inevitabilă a scorului electoral pe care îl aduce actul guvernării. Nu, astăzi nu am să fac acest lucru fiindcă e mult mai important să insist asupra necesităţii ca atât Parlamentul, cât şi guvernul României să funcţioneze şi să îşi continue preocuparea faţă de problemele de zi cu zi ale românilor.

Descentralizarea, regionalizarea, impozitul diferenţiat, reducerea CAS, creşterea numărului de locuri de muncă, asigurarea protecţiei categoriilor defavorizate, reluarea creşterii prudente a câştigurilor salariale din zona bugetară sunt promisiuni care ne-au adus în Parlament. Le-am făcut cu toţii şi ele sunt parte integrantă a celei mai zdrobitoare victorii electorale din epoca democrată a ţării noastre, o izbândă al cărei component de bază a fost dispreţul faţă de tot ceea ce a însemnat regimul Băsescu-Boc. Avem obligaţia, avem datoria de a găsi rezervele de înţelepciune, de civilitate şi, de ce nu?, de patriotism pentru a continua aceste acţiuni, chiar dacă liniile politice ale partidelor din USL, şi mă refer aici în special la viziunea colegilor liberali, şi-au schimbat orientarea. Haideţi să nu dinamităm prin lipsă de viziune realizarea noastră faţă de care ar trebui să se încline toate forţele politice: România condusă de guvernul Ponta a avut cea mai mare creştere economică din UE!

În aceste zile complicate vă adresez rugămintea de a medita în linişte măcar şi pentru cinci minute la ceea ce ne-a adus împreună încă de la început, şi anume la hotărârea noastră de a nu mai permite ca în România să domnească dispreţul faţă de români, de a nu mai permite ca în fruntea ţării să ajungă oameni care să se dezică apoi de cei care i-au ales, numindu-i leneşi şi invitându-i să devină tinichigii şi nu filozofi. Să ne întrecem deci politic între noi, dar să încercăm să o facem aducându-ne mereu aminte de ceea ce am venit să facem în Parlament, de faptul că principalul duşman al României este restauraţia unui regim în care nimeni nu mai poate vorbi liber la telefon, presa e considerată risc pentru securitatea naţională, iar destinul nostru e hotărât de oameni care fac sluj prin cancelariile occidentale!