Parliamentary debates

Domnul George Dragu:

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Ilie Neacşu, se pregăteşte domnul deputat Mihai Micu. E aici? Nu, atunci, domnul deputat Petru Bejinariu.

Domnul Ilie Neacşu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Înverşunarea cu care partidele din coaliţia guvernamentală se cramponează să rămână la putere, refuzând calea democratică a alegerilor anticipate, este pusă de adevăraţii analişti politici pe seama incapacităţii cadrelor de care aceste forţe dispun, dar şi a fricii că, într-o zi, justiţia îşi va face datoria şi vor trebui să dea socoteală, în conformitate cu legile în vigoare, pentru faptele lor. În România, doar guvernanţii nu văd prăbuşirea economică generată de propriile decizii!

Sindicatele, care au participat la succesul CDR şi USD din 1996, sunt dezamăgite; studenţii, care îl venerau pe profesorul Emil Constantinescu înainte ca acesta să se instaleze la Cotroceni, blochează centrul capitalei, pentru că în noile condiţii nu mai pot să-şi continue studiile; cadrele din Sănătate şi Învăţământ îşi cer drepturile, fără ca cineva din Guvern să le ia în seamă; muncitorii, categoria socială marginalizată special de toate Guvernele de după 1989, se află în culmea disperării.

Astăzi, ţara noastră înregistrează peste 1,5 milioane de şomeri, fără a mai pune la socoteală numărul disponibilizaţilor, al celor care nu mai primesc nici un fel de ajutor din partea statului sau al cerşetorilor şi copiilor străzii.

Aleşii din noiembrie ’96 sunt incapabili să vadă aceste lucruri sau sunt inconştienţi; în schimb, se întrec în declaraţii stupide atunci când foamea îi împinge pe unii la fapte situate la limita legii. Nu se sesizează liderii Coaliţiei nici atunci când singurele colective muncitoreşti din România, care au avut curajul să-l înfrunte pe Nicolae Ceauşescu, este vorba de minerii din Valea Jiului şi salariaţii de la ROMAN Braşov, demonstrează pe străzi cu tabloul liderului comunist de până în ’89 sau cu însemnele de bază ale PCR- secera şi ciocanul.

Mai în glumă, mai în serios, spuneam cândva că prin întreaga sa politică economică, socială şi externă, actuala Putere se străduieşte din răsputeri să readucă în România socialismul multilateral-dezvoltat, care era, orice am zice, mult mai uman şi mult mai acceptabil decât oferta CDR–USD–UDMR, şi, contrar declaraţiilor pro-europene conjucturale, Coaliţia, dirijată de Emil Constantinescu, Ion Diaconescu, Valeriu Stoica, Petre Roman şi Marko Bela, să urmărească în realitate apropierea ţării nostre de CSI, şi nu de structurile occidentale.

Stimaţi colegi,

Din punctul meu de vedere, lucrurile sunt limpezi: în 3 ani de zile de guvernare, algoritmul incompetenţilor şi-a epuizat întreg repertoriul politic.

Dumneavoastră, şi mă adresez colegilor de la Putere, susţineţi de 3 ani nişte miniştri care într-o democraţie normală s-ar afla de mult după gratii.

Spuneam cândva că o echipă naţională nu poate fi alcătuită din jucători din divizia C, indiferent din ce partid ar face parte aceştia.

Este momentul ca, înainte de a ieşi pe străzi milioane de oameni flămânzi şi disperaţi, partidele parlamentare să se aşeze la masa tratativelor şi să adopte măsuri ferme pentru stoparea corupţiei, subminării economiei naţionale şi trădării intereselor naţionale.

Nu acceptaţi, în acest ultim ceas, dialogul propus – vă asumaţi întreaga răspundere faţă de o eventuală explozie socială, probabil mai amplă şi mai justificată decât cea din ’89.

Vă mulţumesc.