Parliamentary debates

Domnul Valer Dorneanu:

Are cuvântul domnul Mircea Costache, de la Partidul România Mare. Aveţi cuvântul.

Domnul Costache Mircea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

M-am străduit din răsputeri şi nu am reuşit niciodată să aduc o primenire a limbajului în viaţa publică. Am văzut că unii au început deja să acuze şi să resimtă şocurile electrice ale unor discursuri parlamentare, dând vina numai şi numai pe lipsa de orizont cultural, pe sărăcia spirituală, care ar degenera în limbaj plin de durităţi şi de atacuri la adresa unor personaje din viaţa publică.

Au ajuns unii până acolo cu obrăznicia, oameni care nu au citit în viaţa lor decât etichete de pe sticlele de băuturi sau prospectul propriilor limuzine, ca să ştie să şi le folosească în mod performant, au ajuns să ne acuze pe aceia care nu avem la îndemână alte mijloace decât vocabularul limbii române, de a înfiera tarele unei societăţi în derivă, scăpate oricărui control.

Am să fac de data aceasta efortul de a nu mai cădea în patima accentului pamfletar şi a verbului coroziv, de altfel, singurele mijloace care ne stau la îndemână unora dintre noi, şi de a spune că nu există şarlatanie mai mare decât să minţi cu naturaleţe, să acuzi că unii dintre cei aflaţi sub cupola Parlamentului României ar lupta împotriva propriului popor. Nu cred că există acuză mai gravă şi afirmaţie mai iresponsabilă, din partea oricui ar veni, decât aceea că cine nu a acumulat averi, cine nu încalcă nicio lege, cine încearcă cu propriile mijloace, prin comportament civic exemplar, să traseze pentru el şi pentru semenii lui o altă traiectorie în contemporaneitate şi cu propensiune spre viitor poate fi cu uşurinţă etichetat, de indivizi primitivi, animaţi de spirit gregar, că ar lupta împotriva propriului popor.

Cine are curajul să folosească noţiunea istorică de "popor", când habar n-are de istoria, cultura, tezaurul de spiritualitate al acestui popor, înseamnă că este animat nu numai de spirit gregar, de spiritul de turmă, mai pe româneşte, şi că are un profund dispreţ faţă de toţi cei pe care îi are în preajmă şi pe care pretinde a-i reprezenta. Nu există în lume şarlatanie mai mare decât să fii înconjurat de clanuri mafiote, de bande infracţionale, de căşuneni, de cocoşi, de bittneri, de petrache, de alte udrea, de tot felul de scursuri şi de creaturi şi de scursuri vorace şi să înfierezi, chipurile, nişte oameni care şi-au păstrat măsura, bunul simţ, sentimentul patriotic de apartenenţă la neam, pe care să-i acuzi zilnic, în piaţa publică şi cu alte prilejuri, că ar lupta împotriva propriului popor.

Şarlatanul şef ar trebui să-şi încheie misiunea aici şi noi nu ar mai trebui să mai aşteptăm numai intervenţia divină pentru a ne scăpa de cel rău şi viclean. Amin.

Mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc şi eu.