Parliamentary debates

Domnul Mircea Duşa:

Din partea Grupului parlamentar al PSD, doamna deputat Sonia Drăghici.

Doamna Sonia-Maria Drăghici:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Prinde orbul, scoate-i ochii!"

Stimate domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Am fost cu toţii îngrijoraţi de informaţiile apărute în media din cursul săptămânii trecute privind starea pacienţilor infectaţi nosocomial în spitalele din România. Cunoaştem de mult situaţia spitalelor şi criza financiară din sistemul sanitar românesc. Oamenii cu bani ocolesc cât pot spitalele din ţară, nu pentru că nu li se poate pune un diagnostic, ci pentru că nu pot fi internaţi în condiţii de confort şi siguranţă.

Ca medic de spital de peste 20 de ani m-am lovit de nenumărate ori de refuzul pacienţilor de a se interna în spital, chiar în condiţiile de internare obligatorie. De ce? Pentru că în nici un regim nu s-au alocat suficiente resurse pentru buna funcţionare a unităţilor spitaliceşti. Pentru că în toate regimurile au existat preferenţialităţi regionale, diferenţe neprincipiale între specialităţi, potentaţii sistemului sanitar s-au îngrijit mai mult de bunăstarea proprie decât de cea a pacienţilor, mereu pe fondul unei sărăcii lucii.

România se află în prezent într-o situaţie dramatică privind bugetul pentru sănătate. Subfinanţarea spitalelor româneşti este atât de accentuată, încât, din sumele alocate, un procentaj de peste 80% se cheltuie cu salariile. Din ce rămâne abia se pot finanţa activităţile curente - plata utilităţilor, consumabilelor, medicamentelor etc. Nici nu poate fi vorba de investiţii majore, cum ar fi cele legate de modernizarea circuitelor, a sistemelor de supraveghere şi prevenire a infecţiilor de spital.

În igiena spitalicească şi mai precis în blocurile operatorii, tratamentul aerului joacă un rol primordial pentru a permite protejarea zonei cu risc împotriva oricărei contaminări microbiologice (protejarea pacientului pe masa de operaţie, evacuarea gazului anestezic inflamabil), a asigura confortul echipei chirurgicale şi a pacientului, a respecta o diferenţă de presiune între blocul operator şi sălile alăturate, aşa cum se face în spitalele europene. Aceasta necesită însă investiţii de milioane de euro, pe care nu şi le-au permis decât câteva spitale private.

Infecţiile nosocomiale sunt cele dobândite de pacient în cursul actului medical, inclusiv al spitalizării. În România rata declarată a infecţiilor nosocomiale nu reflectă realitatea, din cauza sistemului deficitar de raportare. Se înregistrează, astfel, un nivel oficial mult sub media europeană, în condiţiile în care spitalele din România sunt considerate a fi între cele mai expuse din Europa la riscul de infecţii cu germeni rezistenţi la antibiotice. Aceste infecţii nu se raportează şi fiindcă medicii se tem de sancţiuni, iar spitalele se tem de pierderea finanţării datorită scandalului mediatic ce s-ar genera. Dimpotrivă, în străinătate, asemenea incidente sunt abordate firesc, spitalul respectiv primind finanţare suplimentară pentru îmbunătăţirea planului de acţiune împotriva infecţiilor nosocomiale.

Numai 4% din spitalele de stat din România pot fi acreditate după normele europene. Acest lucru este cunoscut de Ministerul Sănătăţii şi, cu toate acestea, Guvernul României nu a dorit alocarea a minimum 4% din p.i.b. pentru sănătate, din care s-ar fi putut asigura mai mulţi bani pentru investiţii. Echipele ministeriale au fost trimise în teritoriu cu sarcini precise, să se taie paturi de spital, să se reducă unităţile spitaliceşti şi tot se consumă resurse care nu pot fi alocate. Paturile de spital au ajuns ca patul lui Procust, trebuie tăiate ca să încapă în ele numai atâţia bolnavi cât se estimează prin calcule contabile. Ba mai mult, primul-ministru ne-a ameninţat cu transformarea spitalelor în aziluri de bătrâni, de parcă bieţii bătrâni trebuie conduşi cât se poate de repede spre un loc în care să-şi afle sfârşitul.

Acum ne aşteaptă o altă catastrofă, descentralizarea. Ideea e minunată, modernă, europeană, dar nu e momentul ca în plină criză să aruncăm pisica moartă în ograda administraţiilor publice locale, fără fonduri, cu multe alte probleme nerezolvate. Cu siguranţă vom asista la o decimare a sistemului spitalicesc, desfiinţări de instituţii, disponibilizări de personal calificat şi noi episoade de migrare a forţei de muncă.

Cât despre bieţii pacienţi, vor fi singurii vinovaţi că s-au îmbolnăvit şi nu vor avea decât să se descurce. Dacă au probleme cu vederea, soluţia va fi la îndemână: "Prinde orbul, scoate-i ochii!"

Vă mulţumesc.