Parliamentary debates

Domnul Ioan Balan:

"Inamicii bugetului de stat!"

În ultimii ani de zile am înţeles cu toţii că bugetul unui stat are o multitudine de inamici interni şi externi care cu o intensitate diferită îi ameninţă echilibrul şi determină îndatorare unui popor, chiar şi pe mai multe generaţii.

Inamicii externi i-am văzut cel mai bine în perioada abia trecută, 2008-2010, atunci când şocul imobiliar american s-a repercutat şi asupra economiei României, determinând contracţia activităţilor economice, creşterea şomajului, restrângerea consumului şi scăderea încasărilor la bugetul de stat. Influenţa factorilor externi poate fi cu greu evitată dacă stabilitatea şi predictibilitatea internă nu este consolidată.

Din nefericire, statele emergente, precum România nu trebuie să lupte numai cu factorii externi, ci şi cu cei interni care în multe situaţii se dovedesc mult mai puternici decât cei externi.

Când spun acest lucru mă gândesc în primul rând la oamenii politici care sub impulsul obiectivelor electorale pot lua decizii care să afecteze pe termen lung stabilitatea macroeconomică a unei ţări.

De asemenea, un alt inamic redutabil îl reprezintă fenomenul evaziunii fiscale, fenomen specific ţărilor insuficient dezvoltate, în care sancţiunile justiţiei asupra celor care nu doresc să plătească taxele, fie sunt prea blânde, fie nu sunt niciodată aplicate. Şi în acest caz vorbim de peste 10% din avuţia produsă de o naţiune care rămâne în afara sferei de acţiune a guvernului.

Un alt duşman de moarte al bugetului statal ia forma ineficienţei cheltuirii banilor publici, fenomen reflectat în costuri supraevaluate pentru fiecare bun achiziţionat sau lucrare publică efectuată. Pentru acest motiv adoptarea de urgenţă a standardelor de cost trebuie să devină o prioritate.

Nu în ultimul rând, şi poate la fel de periculoasă, este practica neunitară din sistemul judiciar românesc şi unele decizii bugetare pe care unele instanţe le iau, punând în dificultate însăşi macrostabilitatea economică a ţării. Aici nu pot să nu mă gândesc la decizii neunitare în materia câştigării retroactive a drepturilor salariale pentru unele categorii socio-profesionale şi mai ales despăgubirile aferente unor culpe ale unor agenţi economici privaţi sau de stat.

Ceea ce pot spune cu siguranţă este că deciziile asupra dimensiunii, structurii şi modalităţilor de alocare bugetară trebuie să rămână exclusiv atributul guvernului, oricare ar fi acesta.

De asemenea, deşi pare o problemă extrem de tehnică, problema bugetară afectează viaţa noastră, a tuturor, standardul nostru de viaţă, iar de acum înainte echitatea intergeneraţională trebuie să fie adusă în prim-plan.