Parliamentary debates
Parliamentary debates
Sittings of the Chamber of Deputies of February 11, 1997
| You are here:: | Prima pagina > Parliamentary debates > Sittings of the Chamber of Deputies of February 11, 1997 |
Sittings of the Chamber of Deputies of February 11, 1997
| 1. | Intervenţii ale domnilor deputaţi: | ![]() |
|||
![]() |
1.15 | Constantin Moiceanu - considerente pe marginea sistemului actual de tranzacţionare pe piaţa de valori mobiliare". | |||
|
Are cuvântul domnul Moiceanu Constantin din partea Grupului U.S.D.-P.S.D.R. |
|
Doamnelor şi domnilor deputaţi, Ca urmare a procesului de privatizare în masă, un număr considerabil de acţiuni aşteaptă să fie tranzacţionate pe piaţa de valori mobiliare. În toate ţările occidentale, acţiunile societăţilor care nu sunt cotate la bursă se tranzacţionează pe două căi: fie la ghişeu, prin societăţile de valori mobiliare, fie prin sistemele electronice care nu se rezumă nicăieri la unul singur. Procedând după principiul de tristă amintire al economiei centralizate, vechea legislatură a decis ca tranzacţionarea tuturor acţiunilor rezultate în urma privatizării în masă să se facă la noi ca nicăieri în altă parte - numai printr-un singur sistem electronic, numit RASDAQ. Acesta conduce la consolidarea unui monopol foarte profitabil, prin protejarea următoarelor organisme: primul organism este Registrul Român al Acţionarilor. Pentru a ţine evidenţa acţionarilor şi a tranzacţiilor pe care aceştia le efectuează cu acţiunile lor, toate societăţile privatizate sunt obligate să încheie un contract cu Registrul Român al Acţionarilor. Miza afacerii respective este enormă. Fiecare societate trebuie să plătească în medie la Registrul Român al Acţionarilor suma de 5 milioane de lei pe an pentru un abonament. Cum sunt circa 6.000 de societăţi care fac obiectul privatizării, rezultă, în perspectiva încasărilor anuale, o sumă de 30 de miliarde de lei. Evident, beneficiile respective sunt mai mult decât substanţiale. Investiţiile pentru punerea în funcţiune a Registrul Român al Acţionarilor sunt amortizate doar în câteva luni, mergând apoi la beneficii asigurate pe bază de monopol. Precizăm că Registrul Român al Acţionarilor este o societate pe acţiuni cu capital privat, având ca acţionari 8 bănci româneşti. Al doilea organism este Societatea Naţională de Compensare, Depozitare şi Decontare. Toate acţiunile care urmează să fie tranzacţionate trebuie depozitate la această societate. Pompos denumită "naţională", Societatea Naţională de Depozitare este o societate cu capital privat, deţinut în proporţie de 83% de Asociaţia Naţională a Societăţilor de Valori Mobiliare. Această asociaţie este dirijată şi controlată de câţiva oameni de afaceri de mare anvergură şi cu mare influenţă. Marele avantaj care decurge pentru ei datorită acestui control este că sunt informaţi în premieră de toate tranzacţiile care urmează să se facă. Aceasta le permite să se organizeze în aşa fel încât să poată cumpăra ce-i interesează în condiţiile cele mai rapide şi cele mai avantajoase, înainte ca concurenţa să fie informată. |
|
Vă rog să încheiaţi! |
|
Victimele acestui sistem sunt: marea masă a investitorilor, societăţile de valori mobiliare care nu intră în grupul limitat al celor ce conduc societăţile de valori mobiliare. În sfârşit, şi ultimul, al treilea organism este faimosul RASDAQ. Tranzacţionarea tuturor acţiunilor de pe teritoriul naţional trebuie să se efectueze printr-un ordinator instalat la Centrul Internaţional Bucureşti. Nicăieri în lume, agenţii de valori mobiliare nu sunt obligaţi să-şi exercite tranzacţiile de valori mobiliare pe un anumit calculator. Ca urmare, sistemul RASDAQ nu poate satisface decât un număr limitat de tranzacţii, aproximativ unul pe zi din valoarea a ceea ce trebuia să facă. |
|
Da. Mulţumim. |
|
Mai este puţin. |
|
Vă rog! |
|
În acest ritm, trancaţionarea acţiunilor rezultate în urma privatizării în masă nu se va putea face decât în 10 ani. O coadă interminabilă de acţiuni aşteaptă, deci, să fie soluţionată în condiţii de monopol de minunantul nostru RASDAQ! Culmea ironiei este că argumentul de bază pe care îl folosesc cei favorizaţi de acest sistem este acela că ei caută să protejeze interesele micilor investitori. De fapt, cu acest argument de faţadă se apără nişte interese de mari proporţii, cu implicaţii personale. |
|
Da, vă mulţumesc. |



