Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul Radu Ciuceanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnilor colegi,

La 17 decembrie trecut, mi-am permis să vin în faţa domniilor voastre cu o declaraţie în care v-am prezentat într-un mod succint, rezultatul concluziilor noastre, ale Comisiei pentru cercetarea abuzurilor şi corupţiei, într-un caz mediatizat mult în ultimii doi ani, privitor la falimentul premeditat şi lichidarea prin jaf a unei bănci româneşti - respectiv Banca Internaţională a Religiilor.

Luni 3 februarie a.c., cu ocazia deschiderii noii sesiuni parlamentare, pentru a vă demonstra, pentru a vă proba cu documente oficiale concluziile noastre, v-am oferit, celor ce mi-aţi solicitat, lucrarea "Război total împotriva corupţiei în România" - şi profit de acest prilej pentru a mulţumi public tuturor colegilor şi colaboratorilor mei din cadrul Comisiei, pentru munca ce au depus-o în elaborarea acestei lucrări.

Dându-ne seama încă de la începutul cercetărilor că ne aflăm în faţa unui caz evident de mare corupţie, a unui scenariu bine pus la punct prin care s-au distrus mai multe bănci româneşti, ne-am făcut din acest caz un ţel, o adevărată ambiţie, din dorinţa ca adevărul şi dreptatea să învingă până la urmă, şi sperăm, avem convingerea că vor fi traşi la răspundere şi vinovaţii.

Dacă, Doamne fereşte, nu se va întâmpla aşa, atunci discursurile noastre ale tuturor, despre eradicarea corupţiei, nu se vor dovedi decât "vorbe-n vânt".

Domnilor deputaţi,

După cum ştiţi, în titulatura Comisiei noastre apar termenii "cercetarea corupţiei", iar atunci când chiar şeful Statului, domnul Ion Iliescu, cunoscând perfect realitatea pericolului acestui flagel ce a cuprins întreaga societate românească, este profund preocupat, când procurorul general al Parchetului Naţional Anticorupţie, domnul Ioan Amariei, declară că fenomenul a ajuns în stare de "metastază", când însuşi şeful statului cere în mod imperativ, în plenul celor două Camere ale Parlamentului, o "terapie de şoc" pentru combaterea flagelului, când diplomaţi străini şi reprezentanţi ai unor organisme internaţionale la care ţara noastră doreşte să adere ne atrag atenţia în modul cel mai serios asupra fenomenului, noi nu putem rămâne indiferenţi la cazurile semnalate.

Corupţia a devenit în România cel mai veninos cancer, care, dacă nu va fi extirpat la timp, va ucide întreaga societate.

În acest domeniu, ori se foloseşte bisturiul pentru a tăia în carne vie prin aplicarea legii, ori se renunţă la a mai face declaraţii că eradicăm flagelul, acceptându-l ca o boală incurabilă a societăţii noastre.

Domnilor deputaţi,

Speţa despre care vorbim este un adevărat caz de şcoală în domeniul crimei organizate şi a corupţiei instituţionalizate şi arătam încă din anul 2001, de la primele noastre cercetări, că totul a fost atât de bine organizat, atât de bine regizat şi acoperit prin acte normative, că membrii bandei erau convinşi că nimeni nu va putea să-i descopere.

Dar, se ştie, nu există crimă perfectă. Cazul de faţă vine să confirme faptul că şi în domeniul corupţiei, cât ar fi de sofisticate metodele infractorilor, până la urmă tot se vor găsi fisuri. În cazul de faţă, aşa a fost.

Vă amintiţi, şi poate colegii noştri din Comisia de specialitate îşi amintesc mai bine, cât am insistat asupra verificării constituţionalităţii şi legalităţii unui anume act normativ ce a stat la baza falimentării unor bănci româneşti. Este vorba de faimoasa Ordonanţă de urgenţă a Guvernului nr.186/1999, semnată, publicată, apărută în Monitorul Oficial al României, toate acestea în aceeaşi zi de 19 noiembrie 1999 - într-o zi de vineri - zi scurtă de lucru.

În toată această grabă a celor interesaţi, se uitase însă necesitatea respectării prevederilor constituţionale, adică se uitase că art.114 pct.4 din Constituţie prevede că anterior publicării, ordonanţele se depun spre aprobare Parlamentului, şi se mai uitaseră şi prevederile art.107 pct.4 care stipulează necesitatea contrasemnării ordonanţelor de către cei abilitaţi să le aplice.

Ei bine, iată că, după trei ani de la emiterea ei, nu numai că această ordonanţă este respinsă de Parlament, dar, la 20 ianuarie a.c., chiar Ministerul Public, constatând gravele vicii de neconstituţionalitate, cere ca această ordonanţă de urgenţă să fie trimisă Curţii Constituţionale, stabilindu-se că a fost emisă de fostul guvern Radu Vasile prin exces de putere, prin sustragerea acesteia de la controlul parlamentar şi prin alte multe vicii de neconstituţionalitate.

Iată, aşadar, că trăim în România mileniului 3 d.H. - ţară considerată azi ca stat de drept -, confirmându-se spusele parafrazate ale Ecleziastului: "Cei care au dreptate, pier în dreptatea lor, iar nelegiuiţii continuă să jefuiască nestingheriţi în răutatea lor". Şi asta se întâmplă în plin centrul Bucureştiului, numai la câteva sute de metri de clădirea Parlamentului în care ne aflăm.

În cazul falimentării şi lichidării prin jaf a BIR, totul a fost premeditat, absolut premeditat.

Falimentul B.I.R. şi al altor bănci româneşti se află în planul grupului de interese deja cunoscut, plan întocmit cu grijă de patronii faimoasei firme de lichidare "Reconversie şi valorificare active" şi acoliţii lor, care, deşi de numai o lună de zile există o hotărâre judecătorească de întrerupere a procedurii de lichidare, ei continuă jaful, în totală şi deplină linişte.

Toate cele de mai sus sunt cunoscute atât nouă cât şi autorităţilor statului român, dar celor vinovaţi din BNR, din magistratură, "rechinilor" din firma de lichidare "Reconversie şi valorificare active" nu li se clinteşte un fir de păr, toţi aceştia continuâdu-şi în linişte activitatea lor, din aceleaşi fotolii.

Domnilor deputaţi,

Din lucrarea-document ce v-am prezentat-o, aţi putut să vă convingeţi, să luaţi act de realitate, de trista realitate. Cazul prezentat de noi reprezintă elocvenţa a ceea ce înseamnă corupţie instituţionalizată.

Întrebăm pe cei responsabili, organele abilitate: ce se mai aşteaptă, când acest grup de interese condus de numitul Arin Stănescu este cunoscut, când faptele acestuia sunt atât de evidente, atât de probate, când există dovezi şi documente clare asupra faptelor lor, ce se mai aşteaptă, spun, pentru a se lua măsurile legale ce se impun? Pentru care motiv sunt menţinuţi în aceleaşi fotolii, doi viceguvernatori din BNR, implicaţi şi vinovaţi de distrugerea intenţionată a unor bănci româneşti; pentru care motiv nu se iau măsuri împotriva magistraţilor cunoscuţi ca fiind "adevăraţi prizonieri" şi aflându-se sub controlul total şi complici cu faimoasa firmă de lichidare "Reconversie şi valorificare active"?

Pentru toate cele expuse, cerem din nou, în mod imperativ tuturor autorităţilor competente ale statului român, de aici, din plenul şi de la tribuna Camerei Deputaţilor să ia măsurile ce se impun.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.