Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului Mihai Apostolache. Va urma domnul Tiberiu Bărbuleţiu.

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Ultimele luni au însemnat pentru România o succesiune de provocări, cărora Guvernul le-a făcut sau nu faţă, după voinţa şi priceperea pe care le are...

Nu am să le comentez, ci doar am să enumăr câteva dintre ele, într-o ordine absolut întâmplătoare: inundaţiile, criza medicamentelor, criza ostaticilor, votul negativ dat Constituţiei Europene de către Franţa şi Olanda, "cartonaşul galben" primit din partea U.E., degringolada fiscală etc.

Aceste "ultime luni" coincid, însă, şi cu primele şase ale mandatului nostru de parlamentari.

Ne aflăm, deci, la un moment de bilanţ şi pentru instituţia Parlamentului care, deşi formal este cea mai puternică din perspectiva votului democratic, trebuie să recunoaştem că nu şi-a făcut auzită vocea decât sporadic în ceea ce priveşte exact aceste probleme cu adevărat importante pentru poporul român, pentru cei care, prin votul lor, ne-au mandatat să le reprezentăm interesele.

Să ne mai mirăm, atunci, de ce, conform ultimelor sondaje de opinie, cetăţenii nu au prea mare încredere în noi?

În aceleaşi sondaje, "au crescut" sau "au scăzut" partide şi personalităţi, în mod meritat sau pentru că pur şi simplu au beneficiat de transferuri de simpatie, reputaţie şi notorietate de la unele la altele, semn că, totuşi, românii încă mai uită destul de repede, că iartă uşor şi că încă sunt dispuşi să crediteze instituţii sau oameni care poate că nu ar merita atât de mult, dar despre care nu ştiu decât ceea ce ajunge la ei prin intermediul presei ori direct, în ziua de pensie sau de salariu.

Am încercat să aflu, chiar de la prahovenii mei, de ce nu cred şi în Parlament mai mult!

Mi-au răspuns cinstit, pentru că au înţeles că nu era o întrebare formală, ci una care pe mine chiar mă macină: "pentru că treceţi de la un partid la altul, după cum vă dictează interesele personale!", "pentru că aveţi salarii mari şi nu vă pasă de cei care nu au bani nici de pâine!", "pentru că vă târguiţi voturile pentru şi împotrivă, ca la piaţă!", "pentru că votaţi cum vă dictează partidul, nu conştiinţa!", "pentru că nu aveţi nici o putere!", "pentru că daţi legi proaste!", "pentru că aveţi salarii mari şi nu vă duceţi la şedinţe, dar vă călcaţi pe picioare la plecări în străinătate!", "pentru că nu faceţi nimic pentru mine şi familia mea!"

Stimaţi colegi,

Nu ştiu cât de mult vă dor aceste răspunsuri, dar sper că în aceeaşi măsură în care mă dor şi pe mine, dându-mi seama că, în pofida bunelor mele intenţii şi a seriozităţii cu care încerc să îmi fac datoria, oamenii nu mă percep ca atare, ci ca făcând parte dintr-un grup de interese, dintr-o instituţie fără fond şi fără eficienţă!

Nu aceasta este imaginea reală a Parlamentului României, dar nu românii sunt vinovaţi pentru că o percep astfel!

De ce, oare, Preşedinţia şi Guvernul au avut şi au o altă notorietate şi o altă credibilitate?

Nu cumva pentru că aceste instituţii, spre deosebire de a noastră, chiar îşi construiesc o imagine?

Sigur, în orice astfel de instituţie, există o echipă specializată în relaţii publice, care transmite, operativ şi eficient, un mesaj unitar, al celor pe care îi reprezintă (Guvern, Preşedinţie, minister, agenţie etc.) în legătură cu o anumită problemă de actualitate.

Cred că a sosit, însă, momentul ca, în numele salvării prestigiului instituţiei Parlamentului, să găsim şi noi o cale de a ne face cunoscuţi şi respectaţi pentru ceea ce facem aici, şi alta decât cea a site-ului nostru, pe care, în vecii vecilor, simplul cetăţean din satul Meliceşti, comuna Telega, judeţul Prahova nu îl va accesa!

O cale simplă, directă, la îndemâna oricui, prin care orice român va putea să afle ce face Parlamentul României pentru el şi familia lui!

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.