Parliamentary debates

Domnul Adomniţei Cristian Mihai:

«Cerere de retrocedare»

Martinas Mitrea, 84 ani, Comuna Raducăneni, Judeţul Iasi:

"Am mers la război şi acolo ni s-a spus: Mai camarazi (asa era atunci cu camarade si domnule, nu cu tovarase) mergem la razboi, dar nu am facut contract cu Dumnezeu. Unii ne vom intoarce, altii nu, cum va fi voia Lui, dar cei care ne vom intoarce vom primi 5 ha de pamant ca sa ne traim in continuare viata.

In ziua în care ne-au impresurat ruşii din toate părtile l-am întrebat pe sublocotenent: Domnule sublocotenent ce facem? Murim aici cu totii, căci ne-au prins la mijloc si ne pisează ca pe usturoi. Camarazi, să scoatem ce avem alb fiecare, batista, stergar, sa fluturăm si poate or avea milă de noi, dar mai inainte careva dintre voi sa-mi smulga gradul de pe umeri, caci nu pot sa ma predau aşa, eu pentru gradul asta am jurat pâna la capăt. I-am smuls gradul de pe umeri si am plans cu toţii ca după mama.

Cand ne-au luat prizonieri nu ştiam dacă o sa ne impuste, sau o sa ne taie sau o sa ne atârne de coardă. Era cel mai rău, cel mai tare m-am temut sa nu cad prizonier.

Am stat prizonier si am muncit la colhoz. In fiecare zi faceam 8 km la dus, 8 km la întors. Munceam în mină sau pe ogor, mancam ca animalele, porumb ca vitele sau cartofi cruzi ca porcii. Nu m-am saturat niciodata la masă, în toată viaţa mea.

Am revenit din prizonierat si stăteam în casă la mine, la Raducăneni si mă uitam cum tractoarele gostatului framântau in deal si vale, pamântul meu. 5 ha la care m-am gândit în fiecare clipă de prizonierat si în fiecare clipă de după război.

Am învăţat un lucru: tot ce e de stânga e rau şi foarte rau. I-am invatat si pe altii: mergeti la dreapta, dar ei tot la stanga, mergeti cu dreapta, dar ei tot stanga alegeau.

Tractoarele au dispărut de 15 ani, dar eu nu am primit decat o jumatate de hectar, asa in batjocura.

În fiecare an mă duc la Primărie şi-i intreb de pamantul meu. De fiecare dată îmi spun sa-i înţeleg că nu au timp. Au venit legi bune acum si tot imi spun să-i înteleg. Niciodată în viaţa mea nu m-am săturat la o masă.

De fiecare dată eu v-am inţeles pe voi, voi mă intelegeti pe mine? Nu pentru mine, ci pentru copiii mei. Am fost sărac, sunt sărac şi nu ştiu dacă ajung acum pâna acasă, dacă nu vine moartea sa ma ia, da' pentru copiii mei..."