Parliamentary debates

Domnul Ioan Oltean:

Îl invit la microfon pe domnul deputat Támas Sándor şi se pregăteşte domnul deputat Cornel Ştirbeţ, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat-Liberal.

Domnule coleg, aveţi microfonul.

Domnul Tamás Sándor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Intervenţia mea politică, mai bine zis intervenţia noastră politică, pentru că sunt autor împreună cu colegul meu domnul deputat Antal Árpád, se intitulează "Prezentarea tipurilor de autonomie care funcţionează în ţările din Uniunea Europeană."

Având în vedere că mulţi politicieni români, atât din partidele extremiste, cât şi din partidele democratice, nu au înţeles sau nu au vrut să înţeleagă ce înseamnă autonomie culturală sau autonomie teritorială, am decis ca în fiecare marţi să vă prezentăm un model concret de autonomie din ţările europene. Facem acest lucru pentru că 11 dintre 27 de state ale Uniunii Europene asigură o formă sau alta de autonomie cu relevanţă etnică. 11 din 27 de state asigură autonomie culturală sau autonomie teritorială pentru minorităţi etnice din statul respectiv.

Până acum, pe rând, împreună cu colegul meu Antal Árpád v-am prezentat competenţele autonomiei teritoriale ale comunităţii germane din statul federal Belgia, autonomia teritorială din Ţara Bascilor din Spania şi autoguvernarea insulei Corsica din Franţa.

Azi, vă prezentăm competenţele autonomiei pe principiul personalităţii pentru comunitatea laponă din Finlanda. În Finlanda trăiesc 7.000 de laponi (sami) în cele mai nordice districte ale regiunii Lapland (adică Ţara Laponilor). Ei reprezintă 0,1% din populaţia Finlandei. totuşi, au Parlament separat.

În discursul său cu ocazia deschiderii oficiale a Parlamentul Lapon în 1997, Maiestatea Sa Regele Harald al V-lea a subliniat faptul că atât poporul lapon, cât şi cel norvegian sunt parte integrantă a societăţii norvegiene şi a cerut scuze pentru felul în care au fost trataţi laponii în trecut: "Statul norvegian a fost fondat pe teritoriul a două popoare - poporul lapon şi poporul norvegian. Istoria laponă este strâns legată de cea norvegiană. Astăzi, ne exprimăm regretul, în numele statului, pentru nedreptatea comisă împotriva laponilor prin politica dură de norvegianizare".

Pentru că la sfârşitul secolului XIX, autorităţile norvegiene au impus o politică strictă de norvegianizare asupra laponilor şi altor minorităţi naţionale, spre sfârşitul anilor 1930, politica minorităţilor a devenit mai permisivă în ceea ce-i priveşte pe laponi. În 1956, Ministerul Religiei şi Educaţiei a numit un comitet care să examineze problemele laponilor. Raportul comitetului, completat în 1959, a propus o nouă politică care a reprezentat o schimbare radicală faţă de politica de norvegianizare şi de asimilare. Măsurile care au fost puse ulterior în aplicare pentru salvgardarea şi dezvoltarea aşezărilor şi a activităţii economice din regiunile lapone au inclus lansarea Fondului pentru Dezvoltarea Laponă din 1974 şi redactarea Acordului pentru Creşterea Renilor în 1976.

În anii 1980, au fost create Comitetul Drepturilor Laponilor şi Comitetul Cultural Lapon. Pe baza unei propuneri din partea Comitetului Drepturilor Laponilor, în 1987 au fost adoptate Legea privind Sámediggi (Parlamentul Lapon) şi alte chestiuni de drept lapon (Legea Laponă). Primele alegeri pentru Parlamentul Lapon au fost organizate în acelaşi timp cu alegerile pentru Adunarea Naţională norvegiană în septembrie 1989, iar prima sesiune a Sámediggi a fost deschisă în mod oficial de Regele Olav la 7 octombrie în acelaşi an.

Compensări colective şi individuale. În 2000, Finlanda a instituit un fond pentru poporul lapon în valoare de 75 milioane coroane norvegiene. Beneficiile fondului sunt destinate diferitelor măsuri de susţinere a limbii şi culturii lapone şi servesc drept compensare colectivă pentru daunele cauzate şi nedreptăţile comise împotriva laponilor de fosta politică de norvegianizare. Fondul este administrat de Parlamentul Lapon.

În iunie 2004, guvernul norvegian a înaintat o Carte Albă prin care propunea compensări, în cadrul programului de plăţi ex gratia pentru laponi.

Obiectivul Guvernului de a crea un cadru în care laponii din Norvegia să îşi poată păstra şi dezvolta limba, cultura şi stilul de viaţă îşi are rădăcinile în art. 110 a din Constituţia norvegiană şi în dispoziţiile din Legea Laponă. Norvegia s-a angajat, de asemenea, să protejeze drepturile laponilor atunci când a ratificat diferite acorduri internaţionale.

Ca popor băştinaş şi minoritate etnică în patru state diferite, populaţia laponă are nevoie de şi are dreptul la un statut special în legislaţia naţională şi internaţională. Norvegia este conştientă de faptul că îi revine o responsabilitate specială, aceea de a asigura dezvoltarea limbii, culturii şi structurilor sociale lapone.

În 2004, Guvernul a alocat circa 542 milioane coroane norvegiene pentru măsuri speciale care se adresează laponilor. Parlamentul Lapon a primit sarcina de a distribui fondurile alocate organizaţiilor lapone, precum şi de a se ocupa de iniţiativele culturale, economice şi lingvistice. Mai mult, o serie de sarcini, extrem de importante pentru cultura laponă, au fost transferate Parlamentului Lapon de la diferite ministere ale guvernului norvegian.

Deci, doamnelor şi domnilor deputaţi, în Finlanda, o populaţie care numără 7.000 de persoane are autonomie pe principiul personalităţii, cu Parlament şi atribuţii separate, bine definite.

Deci, contrar declaraţiilor unor politicieni români iată că există modele europene de autonomie, în cazul de faţă a Laponilor din Finlanda.

Vă mulţumesc pentru atenţia acordată.

(Declaraţia politică a fost consemnată conform materialului depus in extenso la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.