Parliamentary debates

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, doamna deputat Aura Vasile.

Aveţi cuvântul, doamna deputat.

Doamna Aurelia Vasile:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

În toate ţările lumii civilizate există o preocupare constantă pentru creşterea performanţelor sistemului de educaţie şi formare profesională.

Pentru recredibilizarea sistemului şi realizarea obiectivelor din strategia şi Programul de guvernare este nevoie de schimbări în ceea ce priveşte curriculumul, evaluarea, formarea iniţială şi continuă a personalului didactic, este necesară descentralizarea deciziilor şi responsabilităţilor, precum şi ameliorarea infrastructurii şcolare.

Preluarea mandatului de către doamna ministru Ecaterina Andronescu s-a realizat în plină criză economică. Primele două luni au însemnat eforturi pentru constituirea bugetului şi discuţii aproape permanente cu partenerii sociali pentru a găsi soluţii în actualul context social-economic.

Vă reamintesc câteva dintre proiectele pe care le-a dezvoltat doamna ministru: învăţământul obligatoriu de 10 clase; informatizarea învăţământului; admiterea computerizată la liceu; înfiinţarea centrelor de excelenţă; reabilitarea şcolilor şi dotarea cu mobilier şcolar; reabilitarea căminelor studenţeşti; dezvoltarea învăţământului din mediul rural; dotarea şcolilor cu microbuze; programul "cornul şi laptele"; 200 de euro pentru calculator; rechizite şcolare gratuite; bursa "Bani de liceu"; bursa "Guvernul României"; bursa pentru studenţii din mediul rural care doresc să devină cadre didactice.

Ştiu de o bună bucată de vreme, că o democraţie parlamentară fără opoziţie este de neconceput. Este un truism asupra căruia este inutil să insist. Dar voi insista asupra existenţei unui alt adevăr pe care, uneori, îl uităm: o opoziţie reală trebuie să fie una constructivă, să critice doar ceea ce este realmente criticabil şi mai ales să propună soluţii, cu alte cuvinte, dacă vrea să demoleze, atunci să facă şi eforturi pentru a construi ceva la loc. Atacurile permanente la adresa ministrului nu reprezintă soluţia aşteptată de sistem.

Consider că avem cu toţii o datorie morală faţă de şcoală, suntem toţi cei de faţă produsul ei şi, mai mult decât atât, avem obligaţii impuse de lege, unele derivate din statutul de stat membru al Uniunii Europene. Este necesară recredibilizarea şcolii româneşti şi pentru acest proiect nu numai Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării trebuie să lucreze.

Cred că trebuie să modernizăm legislaţia şi să dezvoltăm proiecte, pentru a asigura elevilor şi studenţilor un cadru adecvat pentru instrucţie şi educaţie.

Vă spun sincer că am analizat cu toată seriozitatea şi responsabilitatea criticile şi acuzele aduse pe care le-am auzit la aşa-zisa moţiune şi am constatat că limbajul folosit încalcă adesea normele moralei comune, ajungând la jigniri şi acuzaţii absolut nedrepte şi, oricum, nepermise.

Folosirea în aşa-zisa moţiune a unor expresii cum ar fi: "iresponsabilitate" şi "amatorism", "încălcarea oricăror reguli de bun simţ", "măsuri sinistre", în aceste condiţii, ori autorii nu stăpânesc suficient înţelesul termenilor ori încalcă cu bună ştiinţă regulile elementare ale moralei comune.

Mai mult, găsim în moţiune expresii care au o foarte vagă legătură cu limba română. De exemplu, se afirmă că reducerea unor materii - istorie, limbi moderne, sport - înseamnă "anularea graduală a sistemului de învăţământ românesc", iar rezultatul ar fi "obstrucţionarea importanţei educaţiei în dezvoltarea viitorilor cetăţeni". Dacă expresiei "anularea graduală" i se poate găsi un sens - din punct de vedere semantic - mă tem că nimeni nu poate găsi sensul "obstrucţionării importanţei", cel puţin nu în limba română.

Este adevărat că, uneori, în focul polemicii, spiritele se înfierbântă şi sunt folosite cuvinte şi expresii care nu reflectă realitatea. Dar, această îndepărtare de adevăr trebuie să aibă, totuşi, anumite limite. Exagerările, mai devreme sau mai târziu, sunt sancţionate.

Voi încerca acum, să clarific câteva dintre punctele moţiunii:

Legat de ceea ce spuneam, de eliminarea orelor de istorie, autorii moţiunii abordează eronat, plecând de la premise false, problema disciplinei istorie. Pentru informarea corectă a semnatarilor acestui act facem o trecere în revistă a structurii acestei discipline, pe verticala învăţământului preuniversitar.

Programele pentru disciplina istorie, studiată în învăţământul preuniversitar, au fost elaborate astfel încât să contribuie la formarea şi la dezvoltarea competenţelor-cheie. Totodată, au fost avute în vedere recomandările referitoare la studiul istoriei, cuprinse în documente elaborate la nivel european, în mod deosebit, Recomandarea nr. 15/2001 a Consiliului Europei cu privire la studiul istoriei în secolul XXI şi Memorandumul pentru educaţia permanentă, elaborat de Uniunea Europeană.

Disciplina istorie se studiază, în învăţământul preuniversitar, începând cu clasa a IV-a. În clasele a V-a - a VII-a, programa şcolară îi familiarizează pe elevi cu evoluţia omenirii începând din preistorie şi ajungând în prezent. Pe parcursul celor trei ani de studiu, teme din istoria românilor sunt integrate istoriei universale. În clasa a VIII-a, programa şcolară vizează aprofundarea istoriei românilor, abordată din perspective influenţelor reciproce exercitate între spaţiul şi timpul istoric, între planul politic şi cel socio-cultural, între politica internă şi afirmarea în relaţiile internaţionale.

Conţinutul programei include toate momentele fundamentale ale istoriei noastre, de la geto-daci la relaţiile lor cu lumea mediteraneană până la formarea statutului naţional unitar român (1918) şi revenirea la democraţie prin revoluţia din decembrie '89.

Pentru învăţământul liceal, programa şcolară are un conţinut organizat în jurul unor domenii relevante pentru elev şi reprezentative din perspectiva şcolii şi a cerinţelor societăţii contemporane.

Vreau să fie clar pentru toţi că în şcoala românească, începând din clasa a IV-a şi până într-a XII-a, disciplina istorie se bucură de o mare atenţie, ea acoperind, practic, întreaga evoluţie a civilizaţiei umane, cu accent pe cea a civilizaţiei româneşti.

Trebuie să vă spun că şi afirmaţia autorilor moţiunii "marea majoritate a viitorilor cetăţeni să nu cunoască şi să nu înţeleagă noţiuni precum: Constituţie, Parlament, Guvern, putere şi opoziţie, vot universal, pluralism politic, separarea puterilor în stat, democraţie şi totalitarism, integrare şi globalizare" este neadevărată. În acest sens, vă informăm că în cadrul învăţământului obligatoriu toţi elevii din România studiază disciplina cultură civică, cuprinsă în aria curriculară "Om şi societate", la clasele VII-a şi a VIII-a, disciplină care abordează în mod explicit conceptele din citatul anterior. Faptul că autorii moţiunii consideră, în mod eronat, că aceste concepte sunt legate de disciplina istorie nu este vina noastră.

De asemenea, ţin să precizez că nu există nicio problemă în privinţa opţiunii elevilor privind disciplina istorie la examenul de bacalaureat.

Şi în acest caz, autorii moţiunii ignoră în mod voit proceduri şi etape ce vizează modificările care se pot face curriculum-ului şi programelor de examen. Intervenţia asupra planurilor-cadru din 16 martie 2009 intră în vigoare cu 1 septembrie 2009.

În consecinţă, nu sunt afectate sesiunile examenului de bacalaureat 2009, acestea desfăşurându-se în baza programelor care s-au aprobat până la începutul anului şcolar în curs în care sunt planificate sesiunile; orice intervenţie asupra planurilor-cadru este urmată de intervenţii asupra programelor şcolare; dacă se modifică programele şcolare, este firesc să se modifice şi programele pentru sesiunile examenului de bacalaureat 2010; or, mă îndoiesc că distinşii semnatari ai aşa-zisei moţiuni care a fost citită ieri în faţa plenului cunosc programele pentru examenul de bacalaureat 2010, atâta timp cât acestea nu au fost anunţate.

În concluzie, facem menţiunea că disciplina istorie din planurile cadru la clasa a XII-a şi a XIII-a, pentru toate specializările profilului tehnologic, se regăseşte în anexa 4 a Ordinului ministrului nr. 3412 din 16.03.2009. Prin urmare, toate aserţiunile cuprinse în această moţiune, la acest punct, sunt în afara realităţii.

Legat de eliminarea orelor de educaţie fizică, este o tratare total eronată. Plec de la ideea şi susţin pe doamna ministru care spune că măsurile pe care le coordonează în acest domeniu, educaţie fizică, le face tocmai pentru a putea să creştem sportul de performanţă în România. Ceea ce se întâmplă astăzi, cunoaştem cu toţii.

Şi în acest domeniu ne permitem o abordare din cel puţin două puncte de vedere:

1. Menţinerea sănătăţii cu ajutorul orelor de educaţie fizică trebuie să fie însoţită şi de respectarea normelor de igienă. În aceste condiţii, orele de educaţie fizică desfăşurate în interiorul orarului zilnic, între celelalte ore de curs, creează situaţia în care elevii revin în clasă, pentru orele următoare, fără asigurarea timpului necesar pentru igienă personală. Credem că niciunul dintre semnatarii moţiunii nu s-ar simţi confortabil dacă ar fi obligat ca după o partidă de fotbal/handbal/gimnastică etc., să revină în sala de curs.
2. Asigurarea condiţiilor ca elevii de liceu să poată desfăşura ore de educaţie fizică conform propriilor opţiuni şi aspiraţii, numărul acestora putând fi variabil în funcţie de cât de atractivă este oferta internă a şcolii (principiu al descentralizării). Pe cale de consecinţă, prevederile planului-cadru propun o schimbare a paradigmei alocării orelor de educaţie fizică în învăţământul liceal.

Această schimbare se concretizează în diversificarea modului în care se pot desfăşura activităţi săptămânale, după cum urmează:

• la clasă, o oră de trunchi comun, în baza unei programe unice;
• două ore, prin participarea la activităţile formaţiilor/echipelor unităţilor de învăţământ;
• o oră de ansamblu sportiv, în care elevii pot opta pentru activităţi sportive individuale sau colective, fără a se urmări obţinerea unei performanţe.

Noua abordare respectă unul dintre principiile construcţiei curriculare: pe o bază de două ore/săptămână în clasele I-VIII, desfăşurate în trunchiul comun şi o oră opţională, creşte componenta de opţionalitate în ciclul liceal.

Aşadar, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, în elaborarea planurilor cadru pentru clasele liceale, a respectat prevederile Rezoluţiei din luna noiembrie 2007, adoptată la Strasbourg, de către Parlamentul European, conform căreia "... obligativitatea introducerii a cel puţin trei ore de sport pe săptămână în programele educaţionale, în ciclul primar şi secundar...".

De asemenea, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării a respectat, în elaborarea Planurilor cadru pentru clasele liceale, şi prevederile Ordinului comun MECT-ANS-COSR nr. 1560/345/1025/2007 pentru aprobarea Protocolului privind asigurarea cadrului de colaborare în vederea dezvoltării continue şi funcţionării performante a sistemului naţional de educaţie fizică şi sport, unde sunt precizate atribuţiile fiecărei instituţii partenere, dintre care menţionăm Art. 5, lit. A): "realizarea unui număr minim de 3 ore de educaţie fizică şi sport săptămânal: 1 - 2 ore de educaţie fizică cuprinse în Planul cadru; 1 oră de ansamblu sportiv".

Prin noile prevederi ale planului-cadru sunt responsabilizaţi atât profesorii, care vor trebui să-şi pună în valoare competenţele profesionale, cât şi elevii din învăţământul liceal.

Nu putem să trecem peste faptul că sportul de masă, precum şi baza de selecţie pentru sportul de performanţă sunt total nemulţumitoare. Aşa că aveam de ales între a lăsa lucrurile aşa cum sunt şi a regândi modelul de organizare şi aportul acestei discipline la dezvoltarea componentei educative, în ceea ce priveşte asumarea spiritului de competiţie şi a capacităţii de lucru în echipă.

Un exemplu care vine în sprijinul paradigmei promovate prin noul plan de învăţământ este următorul: un elev din cadrul învăţământului liceal la zi, indiferent de filieră şi de profil, participă în mod obligatoriu la o oră de educaţie fizică prevăzută în trunchiul comun, poate opta pentru o oră de ansamblu sportiv la disciplina sportivă preferată (fitness, aerobic, dansuri etc.) şi totodată poate participa două ore pe săptămână la formarea sportivă /fotbal, baschet, handbal etc.). Aşadar, numărul total de ore de educaţie fizică şi sport pe săptămână, pe care le poate desfăşura un elev, indiferent de filieră şi profil, este de 4 ore/săptămână, depăşindu-se numărul mediu de ore de sport din statele membre ale UE. În acest mod, considerăm că devine evidentă creşterea considerabilă a rolului educaţiei fizice şi sportului în şcolile din România şi asigurarea educaţiei complementare prin sport.

O altă afirmaţie neadevărată conţinută în textul moţiunii se referă la: "(...) în anul 2003, doamna Andronescu desfiinţa cluburile sportive şcolare independente".

Realitatea este, însă, cu totul alta. În anul 2003, prin Ordinul M.Ed.C. nr. 3213/31.01.2003 privind Metodologia de fundamentare a cifrei de şcolarizare şi stabilirea reţelei unităţilor de învăţământ sportive, cluburile sportive şcolare independente au fost trecute în structura administrativă şi organizatorică a liceelor cu program sportiv.

În consecinţă, această nouă organizare nu presupune desfiinţarea cluburilor sportive şcolare, ci mutarea acestora, cu personal şi baze sportive, în incintele unităţilor din structura cărora treceau. Secţiile de club sportiv, organizate pe lângă şcoli gimnaziale sau licee, au fost transferate la unităţile de învăţământ liceal, care au preluat în structură clubul sportiv şcolar independent, devenind secţie a acestuia. A fost, de fapt, o eficientizare a activităţii acestor structuri şcolare.

Trebuie spus că această programă şi orele de educaţie fizică trebuie să devină obligatorii pentru a creşte copii cu minte sănătoasă în trup armonios, pentru că în acest moment, aproape trei sferturi din copii nu participă la aceste ore folosind aşa-zisa scutire medicală.

Spiritul moţiunii este exclusiv demolator, lipsindu-i total componenta constructivă, obligatorie pentru acest tip de document şi exprimă o atitudine pur reactivă, de respingere de plano a oricărei propuneri, tocmai pentru că vine din direcţia "duşmanului politic". Era cu totul altceva dacă aşa-zisa moţiune, plecând de la axioma descongestionării programului săptămânal al elevilor, ar fi declarat că nu este de acord cu propunerile ministrului în domeniu şi ar fi propus o soluţie alternativă. Aşa încât, doamnelor şi domnilor deputaţi, cred că c-aţi convins că ne aflăm în faţa unui exerciţiu politicianist, de un populism evident, cu ţintă electorală, iar modul în care ne exprimăm lasă cu totul de dorit.

Am să vă mai reţin câteva secunde, povestindu-vă că, la un moment dat, fecioara mea, în anul 1990, când era în clasa a IX - a, venind acasă şi povestind, în nebunia anilor aceia, că ea s-a certat cu profesoara de fizică pe o problemă politică, m-am supărat foarte tare şi i-am explicat că diferenţa dintre ea şi acel profesor era că profesorul avea şi bacalaureatul şi şcoala şi facultatea terminate, în condiţiile în care ea nu avea experienţă. V-am făcut această relatare pentru a putea să facem distincţie între doamna ministru Ecaterina Andronescu, cu expertiza, titlurile şi cu experienţa domniei sale, faţă de cel care ieri a citit aşa-zisa moţiune şi care a lăsat de dorit în modul de adresare sau de caracterizare a unei activităţi, spun eu, ştiinţifice deosebite.

Vă mulţumesc.

(La consemnarea declaraţiei politice a fost folosit materialului depus la preşedintele de şedinţă.)

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, doamna deputat.