Parliamentary debates

Domnul Ioan Stan:

Dacă Domniile Voastre aţi crezut că starea de calvar indusă în rândul bolnavilor cronici, şi nu numai, de nesemnarea contractului-cadru între medicii de familie şi CNAS, protestele poliţiştilor, făclia umană aprinsă în faţa palatului Cotroceni, criza producătorilor de legume şi alte evenimente horror ar putea încetini cadenţa cu care Compania Naţională de Investiţii din subordinea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului construieşte săli de sport în satele şi comunele patriei porrtocalii, atunci, doamnelor şi domnilor, v-aţi înşelat amarnic!

În momentul de faţă, CNI are în execuţie 89 de săli de sport într-un program pentru care este alocată suma de 120.000.000 de lei de la bugetul de stat. Aceste săli de sport au fost licitate şi contractate în perioada 2008-2010. Durata medie de execuţie a unei săli-tip, cum ar fi o sală de sport cu nivel de practică sportivă competiţională locală, teren de handbal şi 150 de locuri pentru spectatori, este de 12 luni, înţelese de la data emiterii ordinului de începere, dată ulterioară contractării lucrărilor de execuţie. Valoarea medie contractată a unei săli de sport ca aceasta este de aproximativ 3.400.000 lei. Majoritatea sălilor care se află în momentul de faţă în execuţie au termen de finalizare în anul 2011.

La prima vedere poate plezni inima omului de mândrie patriotică văzând atâta grijă pentru condiţia fizică a poporului român, de la cei mai tineri reprezentanţi ai săi până la cei născuţi mai de mult. Asta dacă n-am şti că multe din locaţiile în care vor domina peisajul astfel de edificii mai au destule de făcut până să finalizeze sau măcar să înceapă lucrări de genul canalizare, asfaltare sau măcar pietruire de drumuri locale. Pentru că, potrivit unor statistici din anul 2009, singurele disponibile până la această oră provenind de la Ministerul Mediului, doar 10% din populaţia rurală din România avea acces la servicii de canalizare, iar la nivel naţional, la aceeaşi dată, 32% din populaţie nu avea acces nici la canalizare şi nici la servicii de alimentare cu apă curentă. Este lesne de crezut că aşa stau treburile câtă vreme în multe din locaţiile beneficiare bugetul local pe anul 2011 este mai mic decât valoarea unei săli de sport descrise mai sus.

Dar decât să dai pentru astfel de lucrări bani primarilor PSD-işti, chiar dacă ele au fost începute cu bani europeni şi nu mai aşteaptă decât sumele din contribuţia locală pentru finalizare, mai bine facem săli de sport peste săli de sport pentru sătenii fără asfalt şi apă curentă şi parcuri ori alte spaţii verzi în sate de munte. Sau, cel mai bine, facem bazine de înot după ultimul răcnet în domeniu în valoare de aproximativ un milion de euro. Bazine pe care le închidem după inaugurare când, eliberaţi de emoţia tăierii panglicii alături de cele mai înalte feţe guvernamentale, realizăm că nu putem angaja personalul necesar pentru întreţinere din cauza interdicţiei la fel de guvernamentale în această speţă. Nevoind cu niciun chip a încălca ordonanţa cu pricina, primăria fericită deţinătoare a sus-descrisului bazin de înot va ceda sumele ce le vor plăti utilizatorii unei firme private care va administra bazinul, în timp ce ea, primăria, departe de a avea beneficii financiare, va plăti şi costurile întreţinerii locaţiei respective. Avantajoasă cheltuială, nu-i aşa?

Şi iar mă întorc să închid gura cârcotaşilor şi să le zic: dom´le nu mai priviţi lumea doar până la vârful nasului, mai gândiţi şi dumneavoastră în perspectivă!

Păi dacă, urmare a unor investiţii ca cele de mai sus, vom avea generaţii tinere sănătoase, dezvoltate bine în familie, alături de cei dragi, cum se spunea la Suhaia, în judeţul Teleorman, în urmă cu aproape o lună, de plângeau babele pe la porţi de dragul vorbitorului, este că nu vom mai avea nevoie de medicamente, de farmacişti, de medici şi alţi nemulţumiţi? Este!

Este că se vor putea deconta sumele datorate acestor clevetitori de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, câteva sute de milioane de euro acolo, pentru care fac o zarvă nemaipomenită, la sfântul aşteaptă? Este!

Este că ameninţările lor cu reclamaţii la Comisia Europeană şi la Parlamentul European n-ar mai avea obiect şi ar trebui să joace după cum li se cântă? Este!

Ei bine, iată ce înseamnă o gândire profundă, cu bătaie lungă, până într-o perspectivă în care, desigur, tot "gânditorii" aceştia s-ar afla la guvernare!

Vorbim despre anul 2012, neîmplinit!