Parliamentary debates

Doamna Antonella Marinescu:

"Desfiinţarea României"

Graţie aşezării sale la ţărmul mării, Dobrogea este cea dintâi provincie românească care intra în lumina istoriei. Încă din secolul al VII-lea î.H., coloniştii greci sosiţi din Milet, întemeiază la capătul unei mici peninsule din această regiune, cetatea Histria (657 î.H.). Tot atunci încep raporturile dintre populaţia autohtonă (geţii dobrogeni) şi coloniştii greci, purtătorii unei civilizaţii superioare care întemeiază oraşele cetăţi Tomis şi Callatis, pe locul unor mai vechi aşezări autohtone.

Odată cucerit de otomani în urma campaniilor din 1419 - 1420 şi 1484, ţinutul istro-pontic a fost introdus în hotarele de stat şi administrative ale Imperiului.

În urma Războiului de Independenţă (1877 - 1878), prin Tratatul de Pace de la Berlin, România devenea stat suveran, egal în drepturi cu celelalte state independente şi îi erau recunoscute Dobrogea, Delta Dunării şi Insula Şerpilor.

Judeţele au sute de ani vechime. Ele nu sunt întemeiate de Mircea cel Bătrân, Alexandru Ioan Cuza sau Carol I. Ele existau, iar domnitorii unirii şi fondatorul monarhiei le-a întărit.

În timpul guvernului condus de Mihail Kogălniceanu, din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, începând cu anul 1863 au fost elaborate şi promulgate Legea Contabilităţii, Legea Instrucţiunii Publice, Codul Penal, Legea Consiliilor Judeţene, precum şi crearea Consiliului de Stat.

Judeţele, ca şi unităţi administrativ-teritoriale, au fost înfiinţate în urmă cu 147 de ani. În 1948 sovieticii, împreună cu comuniştii, au avut incredibila îndrăzneală de a încalcă istoria României şi au dat lovitura de graţie statului civilizat român, prin desfiinţarea judeţelor şi înfiinţarea raioanelor şi regiunilor după modelul sovietic. Tot regimul comunist a fost cel care a schimbat titulatura consiliilor judeţene în consilii populare judeţene, respectiv din consilii locale în consilii populare.

Prin declaraţiile preşedintelui României şi ale premierului referitoare la desfiinţarea celor 41 de judeţe şi înfiinţarea celor 8 judeţe mamut, s-au creat premisele apariţiei unor probleme de interes deosebit pentru locuitorii judeţelor actuale ale României.

Principiul subsidiarităţii promovat şi susţinut de Uniunea Europeană este încălcat, în mod grosolan, deşi este invocat de iniţiatori pentru înfiinţarea judeţelor mamut.

Principiul presupune apropierea deciziilor, instituţiilor şi structurilor publice de cetăţeni. Guvernul, deşi şi-a asumat acest principiu de subsidiaritate şi descentralizare pentru promovarea iniţiativei reorganizării administrativ - teritoriale, prin măsura de desfiinţare forţată a judeţelor, îndepărtează autoritatea publică locală de cetăţean. Desfiinţarea judeţului Constanţa şi a celorlalte judeţe nu înseamnă descentralizare. Naşterea unui judeţ mamut, prin desfiinţarea judeţelor, reprezintă centralizarea atribuţiilor.

Înfiinţarea unui singur judeţ pentru circa 3 milioane de cetăţeni proveniţi din 6 judeţe actuale, nu reprezintă un răspuns şi o soluţie suficient fundamentată şi justificată pentru afirmaţia privind descentralizarea. În loc de 6 instituţii la care cei 3 milioane de cetăţeni se adresează în prezent, vom ajunge ca o singură instituţie să fie pusă în situaţia de a rezolva toate problemele.

În toate ţările dezvoltate, ponderea funcţionarilor este: 1/3 din numărul persoanelor salarizate din fonduri publice activează în aparatul central, iar restul de 2/3 în cadrul aparatului administraţiilor şi instituţiilor locale.

În România lui Traian Băsescu şi Emil Boc raportul este total invers, iar instituţiile aflate în subordinea Guvernului sunt împânzite de funcţionari angajaţi pe criterii politice şi nu pe criterii de competenţă.

Volumul de muncă, dublat cu distanţele lungi de parcurs şi timpul pierdut până la centrul administrativ al judeţului mamut, îi vor determina pe locuitorii acestuia să aloce problemelor administrative o parte însemnată a resurselor financiare, în condiţiile în care criza economică nu ocoleşte pe nimeni şi mai ales pe cei săraci. Instanţele, organele de poliţie rutieră judeţene, direcţiile de evidenţă a persoanelor, direcţiile judeţene de pensii, muncă şi şomaj vor deveni, pentru oamenii de rând, instituţii mult prea îndepărtate.

Prin desfiinţarea judeţelor şi crearea unui judeţ mamut va apărea o distanţă uriaşă între cetăţean şi autorităţi, iar principiul subsidiarităţii şi descentralizării rămân doar vorbe lipsite de conţinut. În aceeaşi măsură, decizia administrativă privitoare la cetăţeni va fi impersonală şi lipsită de eficacitate obiectivă.

Va fi o instanţă judeţeană pentru 3 milioane de oameni. Un singur tribunal va soluţiona dosarele ce fac obiectul şi responsabilitatea a 6 tribunale judeţene. Erorile se vor înmulţi, iar statul român va ajunge să-şi plătească erorile tot din banii noştri, întrucât România este şi va fi campioana litigiilor pierdute în faţa instanţelor judecătoreşti europene.

În acest mod, al descentralizării, se respectă principiul subsidiarităţii şi al apropierii deciziei de cetăţeni. Astfel ar fi putut fi rezolvate o serie de probleme, cum ar fi:

- numirea personalului didactic de către autorităţile locale şi nu pe criterii politice şi prin

- ordine ale miniştrilor;

- în domeniul sănătăţii, deşi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa a trecut sub autoritatea Consiliului Judeţean Constanţa, acest lucru ducând, într-un timp scurt, la o eficientă administrare, există o serie de instituţii aflate încă în directa subordine a Guvernului, cum este Casa Judeţeană de Sănătate. În acest mod, cooperarea între instituţiile judeţului nostru este departe de a fi rezolvată;

- în domeniul agriculturii asistăm la o centralizare grosolană a Camerelor Agricole, problemele reale ale judeţului nostru fiind imposibil de soluţionat;

- în domeniul apărării şi siguranţei naţionale asistăm la un masiv proces de disponibilizare a poliţiştilor, fenomen la care nu am fi asistat dacă inspectoratele judeţene ar fi trecut sub autoritatea administraţiei locale (consilii judeţene), şi implicit, aceşti poliţişti ar fi activat în cadrul poliţiilor locale.

Propunerea actualei conduceri a statului român nu reprezintă altceva decât scoaterea la lumină a eşecului politicii statale, centralizate în gestionarea procedurilor administrative de accesare a fondurilor europene.

Autorităţile din România au proiecte eligibile, dar care nu pot fi finanţate, întrucât fondurile alocate regiunilor aproape s-au epuizat, iar Guvernul nu ia nicio măsură eficientă. Totul este o minciună. Accesarea fondurilor europene nu reprezintă o problemă a judeţelor actuale. Problema este la nivel central, nu local.

Aşa cum arătam mai sus, soluţia nu este regionalizarea în forma propusă de preşedintele României, ci aplicarea principiului subsidiarităţii şi descentralizarea.

"În 1948, atunci când România, cu kalaşnikovul la tâmplă, era obligată să aduleze pe unul dintre cei mai mari criminali din istorie, Iosif Vissarionovici Stalin s-au desfiinţat judeţele şi s-au înfiinţat raioanele şi regiunile pe model sovietic".

În 2012 Traian Băsescu şi Guvernul Boc, se pare că fără a folosi kalaşnikovul, vor să ne transforme în simpli cetăţeni cu cod numeric personal cutare, pe care îi vor înscrie cu 2-3 semne acolo într-o listă. Şi în acest fel România va fi robotizată.

În concluzie, desfiinţarea judeţelor va avea două tendinţe: "Ştergerea identităţii noastre naţionale. Destrămarea unităţii teritoriale a ţării." Am zis!