Parliamentary debates

Domnul Iacob Puşcaş:

"Statul trebuie să protejeze familia, nu să o descurajeze!"

Se constată tot mai mult că există nu doar în România, ci la nivel global un fenomen presant la nivelul Legislativului în ce priveşte încercările de introducere, de multe ori intempestive, fără consultarea prealabilă a societăţii civile, fără dezbaterile specialiştilor în mass-media, a unor legi al căror scop este în esenţă de a eluda principiile democraţiei aducând atingere în fond dăinuirii fiinţei naţionale a României.

Un astfel de proiect legislativ este cel referitor la pretinsa nevoie (de care nu avem nevoie) de a se recunoaşte o "formă alternativă de familie" întemeiată pe parteneriatul civil. Acest proiect este, îndeobşte, un atac deschis la adresa obligativităţii statului de a proteja familia întemeiată pe căsătoria liber consimţită, echivalând-o pe aceasta cu o relaţie interumană superfluă (lipsită de obligaţii şi bazată pe interesul obţinerii de facilităţi fiscale şi locative). "Căsătoria" aceasta unisex reprezintă, în esenţa consecinţei ei asupra moralei întregii societăţi, o diminuare şi nu o sporire a libertăţilor civile, pentru că presupune o situaţie în care minorităţile sexuale vor beneficia de o serie de privilegii în faţa legii, vor subsuma principiul universal al drepturilor omului prin extragerea drepturilor acestora din contextul general al drepturilor omului.

Cu alte cuvinte, consider că legislaţia familială a Românei actuale este suficient de permisivă în ce priveşte libertatea de manifestare a minorităţilor sexuale, că mi se pare un anacronism (cu repercusiuni antinaţionale) introducerea "uniunilor civile" între două persoane de acelaşi sex sau de sexe diferite, numai pentru a se da naştere unei noi forme de familie, care, să recunoaştem deschis, urmăreşte impunerea graduală în mentalul colectiv a unor anomalii psiho-comportamentale, care să culmineze cu ideea de acceptare a căsătoriei între persoane de acelaşi sex.

Şi nu consider această încercare de legalizare doar o simplă îngrijorare, ci pur şi simplu este alarmant faptul că ponderea naşterilor în afara căsătoriei a ajuns la 31% în anul 2011, iar dacă ne interesează cu adevărat perspectiva unei Românii trainice şi sănătoase, a unei familii unite şi nu destrămate, cu copii care să aibă percepţia că au o mamă şi un tată, nu ca în Franţa, unde cuvintele acestea s-au înlocuit cu părinte 1 şi părinte 2 sau partener 1 şi partener 2, atunci înseamnă că respectăm realmente principiile morale care i-au însufleţit de milenii pe strămoşii noştri şi că acordăm copiilor noştri şansa la un viitor demn, responsabil şi fericit!