Parliamentary debates

Domnul Vasile Mocanu:

"Inteligenţa românească trebuie mereu confirmată mai întâi afară?"

Una dintre problemele acute ale României, dar pe care nimeni din cei care ar trebui să fie preocupaţi nu o ia în seamă, este aceea că, pe de-o parte, inteligenţa românească migrează spre alte zări, iar pe de altă parte, cea care rămâne în ţară nu este tratată cum ar trebui. Mereu se găsesc şefi care cred că doar ei sunt posesorii inteligenţei şi adevărului absolut, dar ei, săracii, sunt puşi acolo nu pentru că năpârlesc de atâta inteligenţă şi profesionalism, ci pentru că s-au gudurat pe lângă un lider al unui partid aflat la putere.

Din fericire, inteligenţa care a mai rămas în ţară are parte de recunoaştere tot peste hotare, unul dintre locurile favorite ale românilor fiind Salonul Internaţional al Invenţiilor, Tehnicilor şi Produselor Noi de la Geneva, unde ai noştri sunt mereu în top. De exemplu, anul acesta, pentru prima dată în istoria Salonului, s-a întâmplat ca un grup de inventatori să ia a treia oară marele premiu. Iar aceştia sunt români! După cum la actuala ediţie a Salonului, cercetătorii şi inventatorii români au fost distinşi cu 17 premii speciale, 18 medalii de aur, opt medalii de argint şi patru medalii de bronz. Un rezultat la care nu reuşesc să ajungă naţiuni de renume, dar care s-au specializat mai mult în cumpărarea de inteligenţă decât de cultivarea ei.

Un moment de glorie a fost astfel şi pentru ministrul Costoiu: practic, toate cele 30 de invenţii prezente la Geneva, 24 sub auspiciile Ministerului Educaţiei Naţionale, în cadrul unui stand naţional cu o suprafaţă de 32 m², şi şase înscrise în regim independent, au fost premiate.

Deci, dacă se vrea, iată că se poate. Oare domnul Costoiu nu le-ar fi putut spune şi dânsul celor 30 de expozanţi că nu sunt bani şi pentru ei? N-ar fi putut să privească, aşa cum au făcut guvernările anterioare, cu toată detaşarea încercările inventatorilor români de a ieşi din anonimatul românesc, care a căzut peste cercetarea noastră ca o plapumă de plumb peste reactorul de la Cernobîl?

Ştim din Biblie că încă de pe vremea lui Iisus se spunea că nimeni nu e profet în ţara lui. De ce însă mereu trebuie ca recunoaşterea valorilor noastre să vină doar din exterior? Inteligenţa trebuie recunoscută mai întâi în afara ţării. Hărnicia, priceperea, la fel. Până şi resursele noastre naturale sunt privite mai bine în afară decât de posesorii lor de-o eternitate.

Oare n-ar fi timpul să ne părăsească toţi aceia care nu sunt în stare să recunoască valorile acestui neam nici dacă dau nas în nas cu ele? Pentru că recunoaşterea unei valori nu poate fi făcută decât tot de către o valoare, după cum un diamant căzut în noroi nu poate fi recunoscut decât de către un cunoscător, care nu-l va confunda cu un ciob de sticlă oarecare. Însă şi pentru asta avem nevoie de voinţă politică...