Parliamentary debates

Domnul Daniel Florea:

"Misiune, datorie, siguranţă"

Poliţia Română îmbrăcă în această zi haine festive, cu ocazia împlinirii a 193 de ani de la atestarea Poliţiei Române moderne.

Primele atestări privind Poliţia Română datează din vremea lui Neagoe Basarab şi a lui Mihai Viteazul prin crearea instituţiei agiei, de pe vremea domniei lui Mihai Sturzu, prin organizarea pazei Capitalei, emiterea primelor acte de identitate şi reglementare a portului armelor, iar din 1806 organele de pază şi ordine din Capitală primesc denumirea generică de Poliţie.

În 1822, odată cu schimbarea denumirilor vechi - Agia şi Spătăria - se remarcă un interes concretizat pentru deschidere către Occident. O veche legiuire românească, în vigoare în Ţara Românească între 1817-1832, este Codul lui Caragea, în care se recunoaşte influenţa franceză care stă la baza principiilor elaborării acestui cod. A fost cea mai importantă lucrare şi considerată foarte apropiată de forma codurilor moderne.

În 1821, Tudor Vladimirescu va acorda scutiri de taxe şi impozite celor însărcinaţi să menţină ordinea publică şi să apere proprietatea cetăţenilor, iar în 1831, ca un semn clar de evoluţie spre modernitate, prin Regulamentele Organice apare prima lege care prevedea organizarea poliţiei române ca instituţie specializată, atribuţiile poliţiei fiind extinse. În timpul Revoluţiei de la 1848 are loc reorganizarea poliţiei, prin apariţia instituţiei şefului Poliţiei Capitalei, căruia i se subordonează Guardia municipală.

La 9 iunie 1850, domnitorul Ghica Vodă emite "Cronica poliţienească" prin care în cele 158 de articole erau reglementate sarcinile "înaltei poliţii" şi "obişnuitei poliţii", ceea ce a constituit momentul creării primei structuri centrale cu atribuţii în organizarea şi coordonarea activităţilor poliţieneşti.

După acelaşi model francez s-a organizat Prefectura Poliţiei Capitalei, datorită Legii de organizare a poliţiei, instituită de domnitorul Alexandru Ioan Cuza (4 noiembrie 1860), urmată de Legea lui Vasile Lascăr (1 aprilie 1903) şi Legea pentru organizarea Poliţiei Generale a Statului (8 iulie 1929). Astfel, se legiferează - ţinând cont de principiile ştiinţifice moderne - activitatea organelor de poliţie, o activitate cu un rol absolut necesar şi însemnat în organizarea societăţii româneşti.

Unul dintre cei mai importanţi oameni politici care s-a remarcat prin contribuţia sa la înfiinţarea Poliţiei Române şi a reuşit să-şi câştige renumele de "părintele poliţiei moderne" este Vasile Lascăr. Acesta a reuşit în timpul mandatului său ca ministru de interne să obţină adoptarea legii de înfiinţare a Poliţiei, la 1 aprilie 1903, sub denumirea de "Legea pentru organizarea Poliţiei Generale a Statului". El sublinia în circulara către prefecţi, din 18 iunie 1903, faptul că Poliţia "trebuie pusă în poziţie de a dobândi autoritatea şi prestigiul fără de care nu poate îndeplini greaua şi permanenta misiune ce are în stat; trebuie să ajungă a inspira tuturor, fără deosebire, încrederea cea mai deplină".

Prima lege modernă de organizare a Poliţiei Române - Legea privind reorganizarea poliţiei generale a statului - a fost adoptată de către Parlament pe 8 iulie 1929. Între 1996 şi 2002 la această dată a fost sărbătorită Poliţia Română, iar din 2002 acest eveniment se desfăşoară pe 25 martie.

În fiecare an, această zi este sărbătorită în toată ţara prin organizarea de diverse manifestări, unde cetăţenii au posibilitatea să descopere aspecte ale activităţilor pe care poliţiştii le desfăşoară zi de zi, dar şi dotările de care aceştia dispun în executarea misiunilor.

Ziua de 25 martie este şi o zi a bilanţului îndatoririlor în faţa societăţii. Într-o perioadă de profunde transformări globale, economice şi sociale, în aceste timpuri în care flagelul terorismului este atât de aproape de noi, când "moartea albă" nu mai reprezintă doar un subiect de film, ci o tristă realitate într-o lume a informaticii şi tehnologiei cauzatoare de multe ori de noi infracţionalităţi necunoscute societăţii româneşti, profesiunea de poliţist îşi reconturează statutul de profesiune a legii, ordinii şi dreptăţii.

Instituţie fundamentală a statului de drept şi parte integrantă a edificiului instituţional românesc, Poliţia Română s-a raliat cerinţelor Uniunii Europene, care subliniază importanţa statuării unei poliţii responsabile, de încredere, organizată şi operaţională, în conformitate cu acquis-ul comunitar.

Istoria ne învaţă că într-un stat de drept, departe de a fi o unealtă în mâinile unui guvern sau ale unui regim, Poliţia trebuie să se dovedească a fi o organizaţie flexibilă, capabilă să se adapteze la cerinţele comunităţii, care să acţioneze mai degrabă ca un serviciu public, decât ca o forţă de intimidare.

Recunosc şi apreciez importanţa rolului poliţistului român, care are misiunea şi datoria de a oferi siguranţă, încredere şi ajutor în caz de nevoie, şi urez şi eu la mulţi ani Poliţiei Române, angajaţilor şi cadrelor sale care contribuie la stabilitatea societăţii româneşti.