Parliamentary debates

Doamna Valeria-Diana Schelean:

"Votul prin corespondenţă, o nevoie ignorată în mod voit de către Guvernul Ponta"

Deşi nu a terminat să numere chiar toţi românii cu drept de vot, Guvernul Ponta a numărat extrem de rapid banii pe care românii aflaţi în afara graniţelor i-au adus în ţară: 4,23 miliarde de euro în 2013, cu un sfert de miliard de euro mai puţin decât în 2012. Şi, probabil supărat pe supuşii săi, premierul Ponta s-a gândit să-i pedepsească.

Şi i-a pedepsit aşa cum doar un arogant şi un Guvern care vorbeşte mult despre oameni, dar face puţin pentru ei, poate: a făcut ca cel puţin 2,5 milioane de români, câţi sunt estimaţi cei plecaţi în afara graniţelor, să se înghesuie în 190 de secţii de vot, câte au fost organizate la alegerile europarlamentare. Mai grav este că pentru alegerile prezidenţiale care vor avea loc în mai puţin de două luni, numărul secţiilor de vot organizate de către Guvern nu este de aşteptat să depăşească 306, câte au fost şi în 2009.

Pentru că ştie că nu-i poate prosti pe românii plecaţi în străinătate, care nu cad ca muştele victime ale propagandei şi care au acces la alte modele politice şi au alte aşteptări, PSD s-a gândit că modul cel mai eficient este de a nu-i lăsa pe aceşti oameni să voteze, după o logică foarte simplă: Ce nu te poate atinge, nu te poate răni!

Fapt pentru care PSD s-a mobilizat exemplar şi ministrul său de externe, Titus Corlăţean, de altfel un om care ar trebui să fie foarte familiarizat cu problemele cu care se confruntă românii de pretutindeni, a făcut ce a făcut şi a reuşit ca nici în 2014 să nu ofere condiţii civilizate de vot românilor din străinătate şi să facă tot ce poate pentru a-i descuraja în mod real pe aceşti oameni să voteze.

Furia PSD pe românii care au plecat în străinătate este veche şi mocneşte din 2009, atunci când aceşti cetăţeni plecaţi de nevoie din ţară au făcut diferenţa şi au afirmat sus şi tare că dreapta este calea pe care trebuie să o urmeze România. Acum, în 2014, această furie şi acest dispreţ au fost aduse la nivel de artă, care ar face ca orice decident politic dintr-o ţară europeană să se întrebe dacă nu cumva autorităţile centrale din România duc un război tacit cu cetăţenii lor din afara graniţelor.

Ca să înţelegeţi revolta mea pentru un număr de peste 2,5 milioane de români aflaţi în străinătate, la alegerile parlamentare au fost repartizate doar şase colegii de deputaţi şi două pentru senatori, fiind organizate 306 secţii de votare. Spre comparaţie, judeţul Constanţa, condus de un preşedinte de Consiliu Judeţean care fuge de arest preventiv în SUA, are 14 colegii electorale, dintre care zece pentru deputaţi şi patru pentru senatori. Deci acoliţii lui Nicuşor din Constanţa au nevoie de două ori mai mulţi deputaţi decât milioane de români din Italia, Spania, Marea Britanie, Franţa, Germania, Grecia, Austria, Turcia, SUA sau Israel.

La alegerile prezidenţiale din 2009 au fost organizate 294 de secţii de votare, iar la referendumul din vara anului 2012 au fost organizate 306 secţii de votare în afara graniţelor.

Ăsta este brutul adevăr: PSD pregăteşte fraudarea alegerilor prezidenţiale din luna noiembrie şi prin îndepărtarea românilor din afara graniţelor şi prin descurajarea participării acestora la procesul electoral. Motivul este simplu: dacă românii din străinătate ar vota cu toţii, PSD ar trebui să fure cel puţin atâtea voturi în plus câţi oameni vin la vot în străinătate, ştiut fiind faptul că aceşti oameni nu votează aproape deloc cu candidatul stângii.

În acest context, măsurile de natură administrativă luate de către MAE pe baza principiului solidarităţii, deci de către tot Guvernul Ponta, sunt fie luate cu rea-voinţă, aşa cum am spus, pentru a-i descuraja pe români să voteze, fie sunt luate cu bună-ştiinţă, ca parte a unui plan mai mare de fraudare a alegerilor: 306 secţii, cât se estimează că vor fi organizate în acest an pentru alegerile prezidenţiale, sunt prea puţine pentru nevoile reale ale compatrioţilor noştri şi prea multe pentru o tentativă elaborată de fraudare.

Din punctul meu de vedere, şi din punctul de vedere al opoziţiei, un singur lucru poate să rezolve acest deficit grav de democraţie: introducerea de urgenţă a votului prin corespondenţă.

Acest vot ar avea trei avantaje majore:

1. Va creşte semnificativ prezenţa la vot a românilor aflaţi în afara graniţelor, reducând dramatic costurile pe care aceştia trebuie să le suporte în prezent pentru a-şi exercita dreptul constituţional de a vota.
2. Va contribui la creşterea calităţii democraţiei româneşti, prin creşterea reprezentativităţii aleşilor şi prin creşterea prezenţei la urne.
3. Va contribui la creşterea sentimentului de apartenenţă faţă de statul român al acestor contribuabili care oferă mult mai mulţi bani decât servicii primesc, putând să ducă inclusiv la creşterea procentului celor care decid să se întoarcă în România.

Dar PSD este mult prea speriat că 2014 va semăna cu 2009, an în care, în ciuda propagandei televizate, alegătorii români au decis, în mod corect, că doar dreapta poate să reaşeze România pe drumul cel bun.

Dacă PSD şi preşedintele său, prim-ministrul Victor Ponta, candidatul stângii la alegerile prezidenţiale, nu se tem de proprii lor cetăţeni şi dacă preşedintele PSD, în cârdăşie cu alţi lideri ai PSD şi cu înalţi oficiali guvernamentali, nu plănuieşte o nemaivăzută campanie de fraudare a alegerilor, atunci PSD ar trebui să susţină introducerea de urgenţă a votului prin corespondenţă chiar la alegerile prezidenţiale din luna noiembrie a acestui an!