Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Are cuvântul domnul deputat Ioan Sonea. Se pregăteşte domnul Dan Coriolan Simedru.

Domnul Ioan Sonea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Zi de zi, cu îngrijorare şi înfrigurare urmăresc presa, radioul, TV, să mai aflu despre un nou atac asupra românilor, asupra României, acum, când suntem în anul marii promisiuni.

Mai deunăzi, se cerea urmărirea unioniştilor şi condamnarea lor ca trădători. Delegaţia parlamentară în Germania avea să se plângă de greul luptei duse în România de actuala Putere cu extremismul. Atunci, de ce să ne mai mire încă o palmă dată românilor de un străin?

Cu prilejul deschiderii unui curs de istoria Holocaustului, ambasadorul american spune: "Este uşor să punem tragedia istoriei pe seama unor forţe externe, aşa cum încearcă unele voci din România." Nu ne spune ce voci. Chiar nu ştie istoricul de ocazie nimic despre soarta României, părăsită de toţi prietenii din vest care aveau propriile lor probleme şi lăsată pradă la două fiare care au muşcat aproape deodată din trupul rotund al ţării? Apoi spune: "România a participat la Holocaust nu doar prin deciziile şi acţiunile generalului Antonescu şi ale Gărzii de fier, ci şi prin cetăţenii care au sprijinit acele evenimente în mod deschis sau prin tăcerea lor." Nimeni nu a negat că în România acelor vremi nu ar fi avut loc drame dureroase ale căror victime au fost evrei, la fel cum au fost şi români şi ţigani. Dar nu ştim ca în România, populaţia să fi participat la vânătoare de evrei, aşa cum americanii au pus la cale vânătoare de piei roşii sau de negri. Chiar să nu ştie onorabilul ambasador că în România se refugiau evreii din Ardealul de nord ocupaţi, tocmai pentru a scăpa de urgie?

Ce să înţelegem prin expresiile "În măsura în care greşelile trecutului sunt mai bine înţelese...". Putem să luăm decizii corecte pentru viitor? Să înţeleg că bunicii mei, care au luptat pe front pentru întregirea României, trebuie condamnaţi? Că părinţii mei şi noi suntem urmaşii unor criminali, că trebuie să ne considerăm vinovaţi noi şi urmaşii noştri şi tot poporul pentru un război trecut?

Are vreo remuşcare poporul american sau americanii pentru seminţiile dispărute prin rezervaţii, pentru Hiroşima, pentru morţii din Vietnam, pentru cei din Iugoslavia şi de pe toate locurile de pe pământ unde au fost trimişi de conducătorii lor împotriva cărora nu s-au revoltat niciodată? Pentru că nu ştiu de vreo revoluţie de acest fel în America, dar ştiu că pe mulţi i-au asasinat.

Care este vina poporului român şi care este vina poporului american?

O concesie totuşi ne-a fost făcută: de la 400000 s-a ajuns la 250000 de victime ale Holocaustului.

Când ni se va spune adevărul, dacă din manualele noastre de istorie au dispărut sfinţii români, voievozii şi ctitorii de ţară şi cultură românească? Ce să învăţăm în locul lor? Despre sclavie, droguri, atentate şi războaiele altor state?!

Un alt individ spune: "Percepţia noastră este că autorităţile de la Bucureşti fac eforturi seriose de a controla şi de a schimba o stare de lucruri care devenise jenantă." Apoi, om fără ţară trebuie să fie acest ins care spune şi care consideră că numai Antonescu a declarat război Americii, deci România trebuie pedepsită veşnic. "Eforturi serioase" presupun adversari puternici. Dar unde sunt acei duşmani ai ţării atât de tari şi de temut încât să se teamă puterile noastre de la Bucureşti şi să fie nevoite să ceară sprijinul american sau NATO pentru a le înfrânge? Câţi astfel de adversari aţi prins şi aţi judecat, domnilor guvernanţi? De ce vă construiţi duşmani închipuiţi? Ca să vă plângă cineva de mila greului luptei contra extremiştilor fantastici şi să nu se vadă lupta pentru consolidarea afacerilor subterane din propriile dumneavoastră structuri politice şi de putere?

Domnilor din afară şi din interior, care tot culpabilizaţi poporul român blând şi răbdător, muncitor şi îngăduitor, nu ne mai provocaţi cu fantasme ale trecutului şi acuzându-ne pe noi că ne întoarcem prea des la trecut.

Fraţi români, nu luaţi seama la toate vorbele unor cunoscători din cărţi măsluite ale istoriei noastre. Toate acţiunile lor sunt regizate, folosind momente şi motive propagandistice, de multe ori utilizate de specialişti în diversiune şi provocări, şi urmăresc incitarea la manifestări pripite împotriva evreilor, a ţiganilor, a altora, cu consecinţe imprevizibile pentru noi şi pentru ţara noastră. Nu le daţi ocazia să-şi facă jocul. Fiţi demni şi mândri de înaintaşi. Dintre cei care au greşit, mulţi au plătit cu viaţa. Sângele lor s-a amestecat cu cel al celor nevinovaţi.

Copil fiind, după război, ani la rând, în casa noastră venea de la Bucureşti, unde apucase să se refugieze, tanti Hermina, o evreică alături de care îngenunchiam, în casa dinainte, în faţa sfeşnicului cu mai multe braţe şi cu lumânări aprinse. Niciodată nu am auzit-o cerând pedeapsă pentru cei vinovaţi, ci am auzit-o rugându-se pentru "cei duşi, cenuşă în vânt, cătând în cer mormânt, nu pe pământ".

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.