Parliamentary debates

Domnul Adrian Moisoiu:

"Cibernetica s-a născut în România".

Există anumite momente de răscruce ale dezvoltării ştiinţei moderne, adevărate pietre de hotar, care într-un mod sau altul contribuie la mersul înainte al cunoaşterii omeneşti. O asemenea piatră de hotar o constituie opera doctorului Ştefan Odobleja.

Columb a descoperit America, dar descoperirea Americii a fost atribuită lui Amerigo Vespucci.

Ştefan Odobleja a creat modelul cibernetic, descoperind psihologia consonantistă ce se identifică cu cibernetica generalizată întemeiată pe principii, teorii şi legi riguroase, dar el a fost atribuit lui Norbert Wiener.

Medicul Ştefan Odobleja, creatorul psihociberneticii şi părintele ciberneticii generalizate, s-a născut în zorii zilei de 13 octombrie 1902, în casa unor ţărani săraci şi neştiutori de carte din comuna Hoţu, astăzi Izvorul Aneştilor, judeţul Mehedinţi. După absolvirea studiilor liceale la Drobeta Turnu Severin, a studiat medicina ca bursier al Institutului medico-militar din Bucureşti, susţinând doctoratul în 1928.

A funcţionat ca medic militar în diferite garnizoane din ţară şi a desfăşurat o intensă activitate de cercetare, materializată prin diverse studii, printre care şi lucrarea "La phonoscopie metode d’exploration clinique" ("Fonoscopia, nouă metodă de explorare clinică"), care a fost distinsă în anul 1935 cu premiul "Medic general dr. Papiu Alexandru" "

Lucrarea lui monumentală în două volume şi totalizând 880 de pagini - "Psychologie consonantiste" - a apărut la Paris în limba franceză în 1938-1939. Cum era de aşteptat, cele două volume au stârnit nedumerire şi discuţii. Pentru prima oară, un om de ştiinţă vorbea despre mecanizarea gândirii, despre realizarea gândirii instrumentale, tehnicizată, propunând elaborarea creierului artificial, a unor maşini investite cu memorie, logică, apte de a stoca informaţii şi de a judeca omeneşte.

A venit cel de al doilea război mondial, la care Ştefan Odobleja a luat parte activă în calitate de medic de regiment. Nimeni n-a mai avut timp sau chef să cerceteze îndeaproape lucrarea medicului român. Spun nimeni sau aproape nimeni, deoarece, după cum s-a dovedit mai târziu, "Psihologia consonantistă" a devenit un obiect de studiu pentru un grup de savanţi americani.

Pentru medicul militar Ştefan Odobleja au urmat ani dramatici, fiindcă cibernetica era cotată o disciplina absurdă, dezumanizantă.

După război, în 1946, se retrage din armată şi, nereuşind să obţină un serviciu corespunzător, devine beneficiarul unei pensii modeste.

Zece ani mai târziu, Norbert Wiener publică lucrarea "Cibernetica", ale cărei idei fundamentale sunt frapant de asemănătoare cu cele ale savantului român. Simplă coincidenţă sau două drumuri paralele spre una şi aceeaşi ţintă? Este dureros să constatăm că ignoranţa, neştiinţa, invidia sau reaua credinţă ale unor contemporani au pus în umbră realizările de excepţie ale unui român! Un lucru este sigur: lucrarea medicului român a văzut lumina tiparului cu un deceniu înaintea celebrului tratat al savantului american distins cu Premiul Nobel!

Astăzi, la 100 de ani de la naşterea sa, nici un om de bună credinţă nu se mai poate îndoi de faptul că cibernetica s-a născut în România, iar părintele ei real şi legal a fost doctorul Ştefan Odobleja, care l-a devansat pe Norbert Wiener.

Într-o cămăruţă iluminată cu lampă cu gaz, marele şi nedreptăţitul savant severinean trece în nefiinţă la 4 septembrie 1978, la câteva zile după ce, la cel de al IV-lea Congres Internaţional de Cibernetică de la Amsterdam, desfăşurat între 21-25 august 1978, a obţinut recunoaşterea internaţională de precursor al ciberneticii.

Academia Română i-a acordat în anul 1990 titlul post mortem de membru al său.

Analizându-şi propria sa viaţă, marele savant spunea cu durere în suflet: "Într-adevăr, n-am ştiut să mă bat pentru ideile mele. Am crezut că vor răzbi singure. N-a fost aşa! Apoi mi-a fost indiferent ce se va întâmpla cu ele. Poate tocmai pentru faptul că le-am iubit prea mult. Pe urmă, când le vezi în casa altuia, te apucă teama - uite aşa se împacă soarta cu viaţa."

Doresc totodată să prezint şi scepticismul lui referitor la adevărata recunoaştere: "Cui crezi că ar mai servi acest adevăr şi, mai ales, cui ar mai conveni? Chiar la noi în ţară sunt foarte mulţi adepţi ai lui Norbert Wiener. Mi i-aş face duşmani pe toţi. La ce bun? Eu m-am împăcat cu soarta şi cu lumea. Ce să fac dacă aşa mi-a fost dat ? Eu am studiat principiile ciberneticii într-o cameră, finanţat de greutăţi şi griji; Wiener a studiat în laboratoare, finanţat de Rockefeler şi împrejmuit de tot felul de colaboratori pe care i-a plătit bine. Sigur că dreptatea va fi de partea celui mai tare."

Oare aşa să fie ?

La 100 de ani de la naşterea marelui nostru înaintaş, de la microfonul Camerei Deputaţilor a Parlamentului României, aduc prinosul de recunoştinţă celui care a fost creatorul legitim al ciberneticii şi-i închin un gând curat.

Fie ca generaţiile care vor urma să facă mult mai mult şi să-l aşeze în memoria definitivă a neamului românesc! Tezaurul de gândire prioritară românească trebuie reconsiderat!