Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului deputat Radu Ciuceanu. Va urma domnul Eugen Pleşa.

Domnul Radu Ciuceanu:

Domnule preşedinte,

Onoraţi colegi,

Multe şi mari sunt blestemăţiile în această ţară.

După cum cunoaşteţi, în urmă cu mai bine de o lună, Parlamentul a respins abia după trei ani Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.186 din 1999, actul normativ criminal, zic eu, elaborat, semnat într-o singură zi şi publicat în Monitorul Oficial în aceeaşi zi fatidică de 19 noiembrie 1999, prin care au fost distruse mai multe bănci româneşti de către un grup mafiot organizat, cu ramificaţii în Banca Naţională a României, în rândul unor magistraţi, toţi aflându-se sub bagheta diriguitoare a unei aşa-zise firme de lichidatori, în fond ciocli ai băncilor noastre, respectiv reconversia şi valorificarea activelor, având ca patroni doi celebri avocaţi, aş zice eu.

Cunoaşteţi desigur, de asemenea, faptul că, timp de aproape doi ani, Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii a avut, în virtutea competenţelor şi atribuţiilor sale, ca preocupare efectuarea de cercetări şi verificări la repetatele sesizări ale acţionarilor Băncii Internaţionale a Religiilor, şi nu numai, a modului în care a fost declanşat falimentul la aceste bănci şi a modului în care se efectuează lichidarea acestora.

În toată această perioadă, membrii comisiei noastre, cu excepţia unui singur coleg, din păcate, şi experţii noştri au efectuat operaţiuni de cercetare, de verificare aprofundată a tuturor aspectelor, au solicitat expertize de specialitate, ajungând fără echivoc la concluzia certă că falimentul acestor bănci a fost organizat şi premeditat, spus într-un mod mai elegant, de către un grup de interese, în realitate fiind vorba de o adevărată bandă de răufăcători.

Vă amintiţi că în vara acestui an, în baza unor probe şi dovezi indubitabile, comisia noastră a prezentat concluziile în acest caz, concluzii prin care s-a demonstrat tristul adevăr, realitatea crudă a ceea ce a însemnat practica numitului act normativ - este vorba de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.186 din 1999, redactat şi adoptat la cererea numitului grup de interese, constituind umbrela proteguitoare a legii pentru prăduirea fondurilor unor bănci româneşti.

Actul normativ incriminat şi respins pe bună dreptate de Parlament, din nefericire, şi accentuez, numai după trei ani, şi de ce numai după trei ani?, care a produs în acest timp efecte deosebit de păgubitoare pentru câteva bănci româneşti, act normativ emis în mod special pentru a da posibilitatea unui adevărat jaf al fondurilor unor astfel de bănci, a constituit imediat în anul 2000 obiectul mai multor interpelări ale unor colegi ai noştri.

Este greu de înţeles motivul pentru care nu s-a grăbit procedura de analiză a acestei ordonanţe de urgenţă, pentru a se stopa cel puţin prăduirea, distrugerea, în fond, a acestor bănci.

Vă reamintesc aici faptul că grupul de interese foarte bine cunoscut nu a avut în vedere decât imensele profituri, procentul de 10% rezultat din lichidarea acestor active şi creanţe de mii de miliarde însumând sute de miliarde obţinute fără nici o investiţie. Bună afacere, aş zice eu.

Aceasta a fost, practic, esenţa afacerii falimentului băncilor româneşti.

Dacă mai aveţi în vedere şi faptul că aceeaşi firmă de reconversie şi valorificare a activelor este prezentă în lichidarea tuturor acestor bănci, cei câţiva avocaţi care, în loc să-şi vadă de avocatură, prăduiesc în continuare şi fără ruşine bănci româneşti, veţi realiza substratul interesului unui grup aparţinând, din nefericire, unui partid care, în istorie, a creat chiar sistemul bancar românesc.

Este acum de notorietate faptul că aceste bănci au fost falimentate în mod intenţionat din interese politice şi pecuniare, cu participarea chiar a unor persoane din conducerea Băncii Naţionale a României, prin elaborarea de reglementări bineînţeles tot sub umbrela legii - a se vedea Ordonanţa de urgenţă Guvernului nr.186 din 1999, organizându-se adevărat scenarii, aşa cum s-a petrecut cu BIR, prin intermediul cărora au declanşat mai uşor procedura de faliment, ca, apoi, grupul păsărilor de pradă, acţionând ca societate de lichidare, să le jefuiască cât mai operativ şi cât mai benefic pentru el.

Vreau să vă precizez, domnilor deputaţi, că membrii comisiei noastre au analizat cu toată seriozitatea şi cu toată răspunderea tot ce s-a petrecut în această bancă.

Pentru a se acoperi şi a putea jefui nestingheriţi, aşa-zişii lichidatori, din nefericire, de conivenţă cu anumite persoane din Banca Naţională, au lansat presiuni care să inducă opiniei publice fapte ce s-ar fi petrecut în BIR de-a dreptul incredibile. În această acţiune au fost din nefericire implicaţi şi unii funcţionari guvernamentali care au lansat ipoteza spălării de bani, de traficare de droguri etc.

Ei bine, afirm aici că, pe baza verificărilor efectuate de către organele competente în materie, nimic din toate acestea nu au avut o bază reală, constatându-se numai faptul că toate aceste informaţii de presă au fost plătite din fondurile acestei bănci, aceasta este culmea!, ca publicitate sau anunţuri, pentru a compromite pe aceia care au avut curajul să demaşte impostura şi jaful efectuat de grupul de interese menţionat.

Iată că, de curând, un eveniment - arestarea unui funcţionar guvernamental - vine să demonstreze faptul că grupul menţionat reuşise după alegerile din anul 2000 să obţină o nouă umbrelă la noua Putere, controlând o întreagă secţie comercială a Tribunalului Bucureşti şi, culmea!, după arestare, se confirmă faptul că hotărârile în cazul falimentului BIR şi în alte dosare de faliment erau luate într-un apartament dintr-un bloc din centrul Bucureştiului, iar unele deliberări în dosar aveau loc la faimoasa "Cafe Ole" din piaţa Amzei.

Dar nu putem să nu recunoaştem faptul că noi, chiar comisia noastră, nu a avut eşecuri în activitatea de cercetare şi de verificare a acestui caz. Cum am putea, de exemplu, să nu ne reproşăm faptul că chiar noi, în baza atribuţiunilor noastre, informam cu toată bunacredinţă toate organele competente ale statului, de la cel mai înalt nivel, atrăgând atenţia asupra realităţii, pe măsură ce dovezile şi probele noastre erau pertinente şi verificate? Oare de unde puteam noi cunoaşte faptul că tocmai unii dintre cei pe care noi îi informam, şi mă refer aici la cei doi secretari de stat din Ministerul Justiţiei, erau ei înşişi implicaţi în reţeau mafiei falimentare bancare?

Desigur, pentru noi este încă de neînţeles, după ce Parchetul Naţional Anticorupţie arestează în condiţii de flagrant pe unul dintre pilonii principali ai acestei mafii, şi nu singurul, zic eu, după aceasta, implicat în lichidarea, a se înţelege în distrugerea BIR-ului, după ce se cunoaşte cu certitudine faptul că acest consilier guvernamental controla un important număr de magistraţi cărora le dicta efectiv hotărârile, după ce se ştie că respectivul patrona chiolhanuri cu magistraţi la una din vilele sale de la Snagov, deci nimeni nu mai poate înţelege pentru care motiv nu se întreprind încă măsuri energice, radicale, pentru a se putea pune capăt, în fine, întregii acestei crime în fond organizate. Cum, de asemenea, nu poate fi de înţeles faptul că parteneri ai respectivului escroc sau şefi ai săi şi persoane ce i-au favorizat sau au participat efectiv la operaţiunea "Distrugeţi băncile româneşti" mai au încă posibilitatea să continue jaful.

Sutele de miliarde jefuite de aşa-zisa firmă de lichidare, constituind infracţiuni, în baza Legii nr.78 din 2000 privind faptele de corupţie, nu este oare suficient pentru aceşti adevăraţi infractori, ca să fie opriţi din jaful lor?

Mai mulţi acţionari ai BIR-ului ne-au informat încă din cursul acestei veri că se vor adresa Curţii Europene de Justiţie de la Strasbourg pentru a solicita despăgubiri statului român pentru soluţiile juridice date în susţinerea jefuirii băncilor româneşti, şi au fost opriţi de noi şi determinaţi, la recomandarea noastră, să renunţe la această idee, pentru a preveni plata unor daune de către ţara noastră. Mai mult decât atât, un eventual proces de la Strasbourg care ar duce la situaţia paradoxală în care instituţii ale statului român, fiind vorba chiar de către comisia noastră, prin concluziile date publicităţii, Ministerului Public, Parchetului General, prin faptul că a declanşat un recurs în anulare bine motivat de faptul că în dosarul BIR s-au dat hotărâri netemeinice şi vădit nelegale, ar antrena aceste instituţii alături de BIR împotriva statului român.

De curând, mai mulţi acţionari ai BIR-ului, după arestarea lui Fănel Păvălache, care, după puterile sale, avea posibilitatea să rezolve cazul BIR contra unei sume insignifiante pentru el de numai 4 milioane de dolari, şi după ce acţionarii acestei bănci au constatat că aşa-zişii lichidatori, a se înţelege adevăraţi jefuitori, continuă să prăduiască în linişte, ne-au informat că, trecând peste avizul nostru, s-au adresat totuşi şi Curţii de la Strasbourg, solicitând daune statului român de peste 100 de milioane de dolari.

Am ţinut să fac această declaraţie în plenul Camerei pentru a vă informa de rezultatul cercetărilor în acest caz şi a vă preciza că vom sprijini întru-totul Parchetul Naţional Anticorupţie în procedura de devoalare şi sancţionare a acelora care au distrus băncile româneşti în scopul jefuirii acestora.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.