Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului Costache Mircea. Va urma domnul Dumitru Chiriţă.

Domnul Costache Mircea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Un stimat coleg de-al nostru a vorbit mai înainte despre dictatura Opoziţiei; eu mă voi referi la un alt tip de dictatură, şi anume la dictatura cleptocraţiei, o noţiune de strictă actualitate, nou apărută în vocabularul limbii române.

O întrebare gravă răzbate tot mai insistent prin negura tranziţiei: ce tip de societate edifică în România bolnavii de avere şi de putere, căpuşele vorace înfipte în grumazul naţiunii?

După societatea socialistă multilateral dezvoltată, s-a înlocuit brusc dictatura de dezvoltare cu cleptocraţia de demolare, cea mai cumplită formă de totalitarism din istoria umanităţii.

Sub alte tipuri de dictaturi, omul de jos îşi mai găsea dreptatea pe la uşile înalţilor demnitari, pe la vreo instanţă, uneori chiar în pagina unei reviste care sensibiliza autorităţile pentru că, de bine, de rău, avea pe cine. Sunt astăzi oameni care nu mai au cui se mai plânge.

Cleptocratul nu poate fi sensibil la durerile înnăbuşite ale celui năpăstuit. El aleargă în goana mare după un chilipir, după un tun, după vreo fabrică de tăiat cu sudura şi de vândut la fier vechi, după vreun codru de făcut buşteni la export, după vreo bancă de devalizat, după vreun comerţ la negru fără dări la stat, după licitaţii trucate, după aprovizionări cu corn mucegăit şi lapte searbăd, după tranzacţii cu alcool, ţigări, droguri, arme şi alte cele. Aleargă să îşi facă vile, palate, castele, să-şi mai îndoape conturile de prin străinătate.

Se adresează unii mai creduli către Preşedinţie şi Guvern, iar scrisorile ajung tot la ciocoii judeţeni care abia aşteaptă să le dea cu tifla: "Dar ce aţi crezut, că vă fac dreptate Iliescu şi Năstase? Uite, tot la mine aţi ajuns."

Se plâng sărmanii ţării cu căciulile în mâini pe la judecătorii, unde li se mai iau şi ultimii bănuţi din palmele crăpate, ca, până la urmă, dreptate să aibe numai cei cu bani mulţi, îmbogăţiţii din Revoluţie, vorba cântecului din folclorul nou - "Cobori, Doamne, pe pământ/ să vezi Revoluţia ce-a făcut! A făcut din cal măgar/ din măgar miliardar!"

Mai vin amărâţii cu plângeri pe la Parlament, de unde comisiile se adresează forurilor competente care, dacă vor, răspund în doi peri prin adrese făcute de funcţionari obscuri şi semnate de şefi care nu le citesc; dacă nu, nu.

Vin oropsiţii vieţii şi la birourile parlamentare unde, dacă au noroc, bagă cineva mâna în buzunar să îi scape de datorii la întreţinere, să achite reţetele de medicamente, să îşi repare acoperişul pe unde plouă. Aici află, însă, că există şi deputaţi la fel de năpăstuiţi ca ei, care trăiesc tot la bloc, nedreptăţiţi prin instanţe, călcaţi în picioare, umiliţi de anumite organe de presă pentru că se află în Opoziţie, iar Opoziţia la banditism costă.

În România de astăzi, cine este rezistent la hoţii, la tentaţii ariviste, la combinaţii mafiote este vai de capul lui. Până mai ieri circula o vorbă: "Să te ferească Dumnezeu de burghezia comunistă!" Astăzi este şi mai rău: "Să te ferească Hristos, Allah, Iehova, Budha, Mahomed şi toţi Dumnezeii de protipendada fripturistă a canaliilor puterii cleptocrate!"

Cine vrea să trăiască cinstit şi nepătat în România de azi este vai de mama care l-a făcut. Prezumţia de cinste, omenie şi patriotism nu figurează în codul etic al puternicilor zilei.

Totalitarismul cleptocrat, corupt, descreierat al apatrizilor care au prăduit resursele naturale, financiare, materiale şi umane ale ţării în cei 13 ani apocaliptici nu are precedent în istorie.

Deşteptaţi-vă, români!

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.