Parliamentary debates

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnul deputat Emilian Frâncu. Vă rog.

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

"De ce nu vor socialiştii europeni să avem impozite mici şi o cotă unică de impozitare în România?"

La numai o zi după ce premierul Călin Popescu Tăriceanu a declarat că Guvernul nu intenţionează să majoreze cota unică de impozitare şi nici TVA în anul 2007, miniştrii de finanţe ai unor ţări din UE au solicitat României să aibă în vedere majorarea impozitelor.

Pe aceeaşi temă, înainte să se apuce să-şi scrie partea lui din Raportul de ţară, comisarul european pentru afaceri economice, Joaquin Almunia, a venit la Bucureşti ca să ne convingă să acceptăm punctul de vedere al FMI. El a spus că "în România încasările bugetare sunt prea mici în raport cu cheltuielile ce trebuie făcute după aderarea la UE" şi că de vină ar fi cota unică de impozitare de 16%.

Domnul Almunia a fost candidatul socialist pentru funcţia de prim ministru al Spaniei la alegerile din anul 2000, iar anterior a îndeplinit funcţia de purtător de cuvânt al grupului parlamentar socialist. Nu întâmplător, domnia sa îmbrăţişează acelaşi punct de vedere cu preşedintele Partidului Socialiştilor Europeni (PSE), Poul Nyrup Rasmussen, care la rândul său a declarat că "taxa unică de impozitare nu este potrivită României". În opinia celor doi domni de orientare socialistă/social-democrată, cota unică de impozitare trebuie din principiu respinsă ca fiind "drumul către subminarea bunăstării statului".

Iată cum se încearcă să ni se impună nouă, românilor, anumite opinii doctrinare înguste, de stânga. Tocmai nouă, care am înţeles, după 16 ani, că nu poate exista o bunăstare a statului fără o bunăstare a cetăţenilor săi şi fără o bunăstare a mediului de afaceri.

În realitate, sistemul cotei unice de impozitare a dus tocmai la creşterea veniturilor bugetare. Situaţia colectării veniturilor la buget în perioada 1 ianuarie - 16 aprilie 2006, arată o creştere a încasărilor bugetare la toate capitolele (impozit pe venit, impozit pe profit, TVA, accize, taxe vamale, contribuţii CAS, venituri administraţii locale), în comparaţie cu perioada similară din 2005 dar şi din 2004. Singura excepţie o constituie contrubuţiile la fondul de şomaj care au scăzut foarte puţin.

Dacă există o problemă, afirmă într-un raport Sorin Ioniţă, directorul executiv al Societăţii Academice Române, atunci acea problemă este că în momentul de faţă avem la buget mai mulţi bani decât putem administra în mod eficient. Domnul Ioniţă afirmă, textual, că "actuala tendinţă a veniturilor publice ar putea fi declicul care să aducă pentru prima oară bugetul României la peste 30 la sută din PIB, în mod stabil". Proiectând pe tot anul 2006 dinamica din perioada ianuarie - aprilie, este posibil ca saltul datorat reformei să fie unul cu adevărat semnificativ.

Cota unică a încurajat patronii să îşi plătească impozitul pe profit, iar decalajul dintre cota legală de impozitare a profitului şi cea efectiv colectată s-a micşorat faţă de 2004. Acum doi ani, când cota standard de impozitare a profitului era de 25%, impozitul neplătit de agenţii economici a fost de 9,1%. În 2005, când impozitul pe profit a fost redus la 16%, deficitul la încasarea acestui tip de impozit a fost de numai 4,4%, de două ori mai mic decât cel înregistrat anterior. Aceste cifre arată efectul pozitiv avut de introducerea cotei unice asupra comportamentului contribuabililor, în sensul creşterii gradului de conformare voluntară a acestora. În ceea ce priveşte colectarea taxei pe valoare adăugată (TVA), rata efectivă de colectare a acesteia a crescut, la rândul său, de la 15,5% pe primele 9 luni ale anului 2004, la 15,8% în perioada similară a anului 2005.

În concluzie, cum se explică atitudinea oficialilor europeni faţă de cota unică introdusă de actualul Guvern în România? Parţial, am văzut că este vorba despre orientări doctrinare, cei în cauză aparţinând curentului politic de stânga. Exponenţii acestor idei, aproape marxiste, par să fi pus toate tunurile pe România. Bunăoară, raportorul European pentru România, socialistul francez Pierre Moscovici, a mers până acolo încât a afirmat că "guvernul român ar trebui să fie atent ca politica sa fiscală să fie compatibilă cu a Europei şi să nu ducă la un dumping fiscal". El a ţinut să precizeze că poziţia sa "reflectă preocuparea multor francezi şi germani de a nu-şi pierde locurile de muncă în favoarea ţărilor din Est, cu un regim fiscal generos".

Înalţii oficiali europeni nu vorbesc, însă, de adoptarea în Occident a "metodei estice de reducere a taxării". Ei preferă să menţină la un nivel ridicat propriile lor impozite şi, pentru a nu pierde în faţa noii concurenţe, au început să preseze ţările nou-venite în UE să-şi majoreze ele taxele.

România îndrăzneşte să arate vechilor ţări europene un nou mod de viaţă economică, unul care se dovedeşte viabil şi care lasă banii în buzunarul cetăţeanului. Dar acest model nu este dorit de oligarhia bugetară europeană.

Finanţiştii din Uniunea Europeană sunt mai îngrijoraţi de efectul pe care cota unică de 16 la sută o va avea asupra propriei economii decât asupra economiei româneşti. Wolfgang Clement, fostul ministru de finanţe german, a încercat să stopeze migraţia afacerilor spre est prin presiuni la nivel european pentru creşterea taxelor din ţările nou-membre UE la un nivel apropiat de cel din Germania. El chiar a făcut presiuni asupra ţărilor nou-venite prin ameninţări la adresa sistemului de granturi europene de care beneficiază acestea.

Actualul ministru de finanţe german, Peer Steinbrueck, a spus lucrurilor pe nume. El a declarat că noile ţări membre "trebuie să îşi mărească taxele pentru a nu face o concurenţă neloială ţărilor cu taxe mai mari". "Este inacceptabil ca unele ţări să ceară mai mult de la bugetul UE şi totuşi să refuze să îşi îmbunătăţească baza fiscală. Aceasta nu are nimic de a face cu competiţia corectă şi reprezintă o povară pentru locurile de muncă germane", a spus el, la un moment dat.

De fapt, germanii (şi alţii ca ei) sunt îngrijoraţi că reducerea nivelului de impozitare la noi în ţară va accentua migraţia către România a firmelor din Vestul Europei, ceea ce va deschide noi perspective de prosperitate economică pentru poporul român, în detrimentul vechilor membri UE.

Cu alte cuvinte, Europa ne vrea pe noi săraci. Şi dacă Europa ne vrea săraci, ca să le fie bine mai ales francezilor şi germanilor, în România nu trebuie să se înfăptuiască promisiunea "să trăiţi bine". Aşa ceva este, însă, cu totul inacceptabil.

Consider că Guvernul român trebuie să manifeste nu doar diplomaţie cu oficialii europeni, ci şi fermitate, neabandonând actualul sistem de impozitare. Interesul naţional o cere iar Europa trebuie să ne accepte cu impozitul care nouă ni se potriveşte mai bine.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.