Parliamentary debates

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., dau cuvântul domnului deputat Ioan Munteanu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ioan Munteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, doamnă preşedinte.

Declaraţia mea se intitulează "Politicieni de miză mare".

Platforma politică a dizidenţilor din P.N.L., lansată duminică, 15 octombrie, la Piteşti, confirmă din nou - dacă mai era nevoie - cât de şubredă a fost, este şi va fi aşa-zisa unitate a forţelor de centru-dreapta din România.

Atacurile dure vizând Guvernul reflectă de fapt incapacitatea partidelor aflate la putere de a rezolva numeroasele probleme din ţară şi de a materializa promisiunile din campania electorală.

La preluarea puterii, în 12 decembrie 2004, preşedintele anunţa că "peste 6 luni tragem linie, adică facem bilanţul realizărilor". Cum, însă, nu avea ce realizări să scoată în evidenţă, domnul Băsescu a găsit scuza că "Parlamentul este prea ocupat cu frământările interne" şi n-are timp de bilanţ.

Probabil, pentru decembrie 2006 se preconizează din nou o analiză a marilor împliniri portocalii, dar se va întâmpla la fel ca în anul 2005.

Anticipând momentul acesta, îmi permit, ca simplu cetăţean, să observ ce s-a întâmplat sub înţeleapta conducere a preşedintelui Băsescu.

Atacul lui Stolojan a dat ocazia posturilor de televiziune să reia episodul "Dragă Stolo, dragă prietene", când preşedintele, cu lacrimi în ochi, îşi asigura contracandidatul că Alianţa va face totul pentru ca românii să trăiască bine.

În spiritul aceloraşi bune intenţii de la începutul mandatului, preşedintele declara: "Relaţia mea cu primul-ministru este foarte bună. Va dura tot mandatul. Eu nu voi fi în conflict cu primul-ministru. În toată campania pe care am făcut-o împreună prin ţară, nu am avut nici măcar un uşor diferend. Vom rezista la mize mari, pentru că amândoi suntem politicieni de mize mari" - spunea în ianuarie 2005.

Dar n-a fost să fie aşa. În februarie 2005, vorbind despre necesitatea alegerilor anticipate, Traian Băsescu cerea deja demisia lui Tăriceanu care - spunea - "în mod cert n-are capacitatea de a pune interesul naţional deasupra celui personal".

Tăriceanu se face că demisionează în 7 iulie 2005, pentru ca apoi să se răzgândească, sub pretext că România, lovită de inundaţii, are nevoie de sprijinul său.

Lucrurile par a se normaliza, familiile Tăriceanu şi Băsescu petrec pe terasa Cireşica, dar două zile mai târziu, în 8 august 2005, preşedintele se dezlănţuie din nou, reproşându-i premierului că a renunţat la demisie, sfătuit de Sorin Roşca Stănescu, Dinu Patriciu şi Peter Imre, că este direct responsabil de corupţia din vămi şi din spitale, că este victima cercurilor de interese de la Palatul Victoria.

Urmează şedinţa de la sediul Guvernului - condusă de Traian Băsescu, în lipsa premierului, aflat la Bratislava - şi telefonul dat de Tăriceanu procurorului general, cu ocazia anchetării lui Dinu Patriciu, evenimente care au zdruncinat şi mai mult relaţia dintre cei doi politicieni de miză mare.

Şi, iată că, în iunie 2006, Băsescu vine cu o afirmaţie şocantă care caracterizează perfect ruptura: "O să regret foarte mult că l-am desemnat premier". Şi, ca să arate cât de mult contează un premier în luarea deciziilor importante, preşedintele dispune suspendarea ministrului apărării din România.

Urmând şirul declaraţiilor şocante cu care ne-a obişnuit, Băsescu declară că "În ceea ce priveşte P.N.L., în totalul său, eu nu am atacat niciodată acest partid şi nici nu o voi face pe viitor". Peste puţin timp se răzgândeşte, însă, şi, la mijlocul lui septembrie 2006, şeful statului îi îndeamnă pe liberali "să nu mai conteze pe el la următoarele alegeri şi să-şi caute un candidat propriu la Preşedinţie".

În aceste condiţii, este normal ca politicienii din Alianţă să-l atace dur şi să-i reproşeze ipocrizia şi lipsa de consecvenţă. După liderul conservatorilor, liberalul Crin Antonescu a ajuns să afirme că "Traian Băsescu nu ne mai reprezintă, iar, dacă persistă, devine un adversar politic pentru noi". Reacţia la afirmaţia preşedintelui că nu are nici o antipatie faţă de P.N.L., a fost tranşantă "este o maximă ipocrizie tipică lui Băsescu".

Şi iată-ne acum, la aproape doi ani de conducere portocalie, constatând că preşedintele, care ar trebui să fie factor de echilibru şi de cooperare, stârneşte nemulţumiri şi stupoare în rândul aliaţilor. După ce a îngropat P.N.Ţ.C.D., Partidul Democrat, prin persoana preşedintelui, în primul rând, se pregăteşte să lichideze şi Partidul Liberal.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.