Parliamentary debates

Domnul Valer Dorneanu:

Are cuvântul domnul deputat Vlădoiu.

Vă anunţ că au depus în scris domnii deputaţi: Dumitru Benu, Mihaela Rusu, Vasile Puşcaş, Gheorghe Chiper, Iuliu Nosa şi Mihăiţă Calimente.

Aveţi cuvântul, domnule coleg.

Domnul Aurel Vlădoiu:

Domnule preşedinte,

Declaraţia mea se intitulează "Bulina roşie de pe sănătatea României".

Nimic nu este mai scump decât sănătatea, spun românii. Nimic mai adevărat, spun eu, acum, când mori cu zile în spital, dacă n-ai bani să-ţi cumperi medicamente sau să "stimulezi" actul medical.

Stimaţi colegi,

De 17 ani şi jumătate, încercăm să rezolvăm problema cea mai importantă a societăţii româneşti - sănătatea. Îndrăznesc să afirm că această problemă, sigur că nu este singura, se numără printre cauzele morţii regimului de dinainte de '89. Tot ea stă la baza slabei încrederi a societăţii în principala instituţie a statului, făcută în mod pervers responsabilă, în totalitate.

Dacă nu vom găsi urgent soluţii prin care Executivul să producă schimbări reale în sănătate, în beneficiul oamenilor, vom înregistra pierderi cu toţii. Mai puţin cei ce-şi pot permite, pe cheltuiala copiilor, să dea fuga la Viena pentru o intervenţie chirurgicală.

În ultimii ani, cu zeci sau poate sute de milioane de euro plătiţi din banii publici, altfel zis, din buzunarele pacienţilor, spitalele au fost utilate cu aparatură medicală, cu tehnică de ultimă oră de investigare şi diagnosticare, dar oamenilor nu le este mai bine, nu sunt mai sănătoşi. Pacienţii continuă să moară în autosanitarele echipate necorespunzător sau chiar în spitale, înainte sau după intervenţii chirurgicale de rutină.

Cauzele sunt multiple şi complexe. Unele ţin de indolenţa medicilor, insuficient stimulaţi de pacienţi. Altele ţin de slaba acoperire a relaţiei medic-pacient de către legislaţie. Altele, cu o puternică componenţă obiectivă, ţin de managementul defectuos din unităţile sanitare.

De multe ori este invocată lipsa banilor. Cu toate aceea, sumele care tranzitează prin sănătate sunt imense. De pildă, Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Vâlcea, care alocă celor 9 spitale, 8 publice şi 1 privat, peste 2 milioane de euro lunar. Aproximativ 70-80% din aceşti bani reprezintă salariile celor care concură la realizarea actului medical, iar diferenţa, 20%, este actul medical în sine. Acest raport se întâlneşte şi în ţările în care se operează cei mai înstăriţi şi mai populari români, cu deosebire că procentele sunt distribuite exact invers faţă de ceea ce se întâmplă la noi.

Stimaţi colegi,

Cred că a venit vremea să recunoaştem că o principală cauză a extrem de proastei calităţi a actului medical din România o reprezintă indolenţa cu care noi, instituţiile statului, am tratat şi tratăm condiţionarea actului medical de către medic sau asistent în funcţie de "prestaţia" pacientului. De multe ori, salariile medicilor, care, oricum, au ajuns, în unele cazuri, la 2 mii de euro pe lună, reprezintă simple venituri colaterale, faţă de "atenţiile" venite drept "mulţumiri" din partea pacienţilor.

Dacă sunt adevărate justificările unor medici care primesc aceste atenţii ca să nu-i jignească pe pacienţi refuzându-i sau, mai savant, pentru că stă în firea poporului român să-şi arate aprióri recunoştinţa, este absolut obligatoriu să-i fixăm un cadru legal acestei "recunoştinţe". Altminteri, domnul ministru Eugen Nicolăescu ar trebui, ca o încununare a eforturilor depuse spre implementarea reformei în sănătate, să aplice pe sistemul sanitar, pe care îl gestionează de doi ani şi jumătate, o bulină roşie, mare cât toate judeţele ţării.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc şi eu.