Parliamentary debates

Domnul Ioan Oltean:

Urmează domnul deputat Adrian Moisoiu, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Se pregăteşte domnul deputat Ioan Aurel Rus, tot din partea aceluiaşi grup parlamentar.

În acelaşi timp, îngăduiţi-mi să mai anunţ că domnii deputaţi Radu Moldovan, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, şi Horia Văsioiu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat, au depus declaraţiile în scris.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi este intitulată: "Cât dai, atâta capeţi!".

Luni, 17 septembrie a.c., începe şcoala şi conform unui prost obicei, care în ultimii ani se vrea să intre în tradiţie, acest eveniment ia şi de această dată autorităţile prin surprindere, după cum şi diversele calamităţi, seceta, ploile, căderile masive de zăpadă ş.a. ne-au luat prin surprindere, deşi buletinele meteorologice ne-au avertizat întotdeauna asupra anvergurii fenomenelor ce aveau să urmeze.

Şi, ca de obicei, va începe sarabanda stabilirii vinovatului, fiindcă ministrul va arăta spre consiliile judeţene şi prefecturi, acestea spre inspectoratele şcolare şi primării, acestea spre directorii de şcoli, aceştia spre consiliile de administraţie şi din nou la primării, care nu au făcut la timp licitaţiile, fiindcă banii au venit cu întârziere, iar firmele de construcţii sunt suprasolicitate în această perioadă... Şi aşa, toată vina va cădea pe acarul Păun, adică pe directorul de şcoală, care răspunde de calitatea lucrărilor recepţionate şi care a fost numit, nu după competenţă, ci pe criterii politice... Fiindcă, dacă directorul nu este înregimentat într-un anumit partid politic, din care face parte şi primarul, şi acest partid nu este la guvernare, este şi mai rău. Banii nu vor veni niciodată, sau eventual, după alegerile următoare, în funcţie de... flerul electoral!

La toate acestea trebuie să se adauge lipsa parţială sau totală a cadrelor didactice profesioniste. În special la şcolile din mediul rural, îşi găsesc un loc majoritatea cadrelor didactice caracterizate printr-un... înalt grad de mediocritate şi comoditate. Statistic, doar 40-45% din cadrele didactice din aceste şcoli sunt titulare, în timp ce restul vin, stau maximum un an şi apoi pleacă în altă parte. Să ne mai mire în acest caz calitatea actului de predare-învăţare, care se realizează corespunzător doar atunci când A.R.A.C.I.P. sau inspectoratele şcolare anunţă o inspecţie frontală şi întreaga şcoală fabrică hârtii, cadrele didactice îşi pregătesc lecţiile aşa cum ar trebuie să o facă în fiecare zi, elevii sunt mobilizaţi, iar directorii îşi aduc aminte că sunt datori să facă asistenţe la ore. Şi asta, doar până trece inspecţia, fiindcă apoi, după cum spunea Topârceanu: "A trecut acceleratul", şi totul revine la o stare de letargie totală.

Pe de altă parte, nici notarea elevilor nu se face în conformitate cu nivelul de cunoştinţe. Altfel nu se explică rezultatele de la examenele de capacitate, de la testele naţionale, tezele cu subiect unic şi, de ce nu, şi de la examenele de bacalaureat, unde rezultatele ar fi catastrofale dacă absolvenţii nu ar fi lăsaţi să se inspire din diverse surse, potrivit cu gradul de cotizare pentru indulgenţa comisiei!

Iar toate au un singur nume: condiţia materială a cadrelor didactice, care este inadmisibilă pentru statutul unui intelectual în învăţământul românesc. Fiindcă la cât dai, atâta capeţi!

Atât concursurile de ocupare a unor posturi didactice vacante, cât şi examenele de grad desfăşurate de curând au demonstrat că nu numai elevii copiază sau "se consultă cu colegii", dar nici dascălii nu se lasă mai prejos şi, în plus, aceştia "cotizează", altfel spus dauşpagă pentru a obţine bunăvoinţa comisiei de concurs/examinare.

"Nouă ne convine aşa, pentru că ne mai lasă să mai adăugăm ceva la salariul acesta, şi aşa foarte mic, şi nimeni nu vrea să piardă examenul... Toţi dau bani la examen ca să-i lase să copieze unul de la altul, cu materialele la ei, să vorbească în sală. În felul acesta, toţi suntem mulţumiţi: supraveghetorii ne lasă să copiem ...noi scriem ceva acolo ..., apoi, comisia scrie la toţi : Admis."

Mă întreb: "oare profesorii ar mai fi putut copia, dacă supravegherea ar fi fost asigurată de către... elevi?" Iar dacă ministerul declară că nu are cunoştinţă de asemenea cazuri, preşedintele sindicatului Federaţiei Educaţiei Naţionale (F.E.N.) declară: "Copiii vor învăţa că pot promova cu banii lui tăticu, profesorul va accepta banii pentru că are salariul foarte mic, ba chiar va dicta răspunsurile la lucrările de verificare, pentru ca toate notele să fie mari, iar şcoala să iasă cât mai bine", în timp ce preşedintele Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ (F.S.L.I.) acceptă că: "din nefericire, în sistemul românesc există corupţi şi coruptibili, ...însă, corupţia nu este o chestie generalizată".

Deci, să ne bucurăm, fiindcă sistemul încă se mai pretează la remedieri! Halal! Vai de ea ţară, cu o asemenea intelectualitate!

Despre munca de educaţie, cu toate tipurile ei, care este o componentă la fel de importantă ca şi cea instructivă, şi este necesar să fie efectuată în şcoală, timpul nu-mi mai permite să o dezvolt. Voi observa că Omul, este produsul şcolii.

În şcoală se formează dragostea şi respectul de Patrie şi de Popor. Cuvintele lui Nicolae Bălcescu nu trebuiesc uitate: "Naţiunea este mai importantă decât Libertatea. Pierdută, Libertatea se recapătă, dar Naţiunea, odată distrusă, este definitiv dispărută!".

În altă ordine de idei: îşi pune cineva întrebarea de câte ori plătim educaţia din cauza subfinanţării sistemului? Fiindcă părinţii, pe lângă susţinerea învăţământului gratuit prin plata taxelor şi impozitelor, mai plătesc eventuale meditaţii particulare, contribuie la fondul şcolii, la fondul clasei, plătesc pentru manualele nesosite până la deschiderea şcolii, dar şi pentru cărţile care se acordă drept premiu, pentru rechizite, pentru uniforme şi câte şi mai câte ... Sunt de acord că la nivel de învăţământ, obligatoriu şi gratuit, şcoală nesusţinută suplimentar financiar nu există; dar deja s-a depăşit orice măsură!

Un lucru este sigur: până când şefii de promoţie ai colegiilor naţionale nu vor dori să îmbrăţişeze o carieră didactică, adică până când, cadrele didactice nu vor fi salarizate la un nivel apetisant, nu poate fi vorba de o reformă în învăţământ. Fiindcă reformă înseamnă "...o preocupare constantă pentru calitatea educaţiei, pentru armonizarea intereselor sociale cu cele personale, pentru centrarea demersului educaţional asupra elevului, fiinţă unică, irepetabilă, cu propriile interese, aspiraţii şi pasiuni. Ne dorim ca rezultatul procesului complex de educaţie să fie absolventul bine pregătit, adaptat orizontului informaţional al secolului XXI, integrat în piaţa muncii, capabil de a face faţă schimbării şi mutaţiilor dintr-o societate dinamică, dar şi o fiinţă autonomă, creativă, independentă în gândire şi atitudini".

Iar pentru aceasta este necesar să despărţim şcoala de politică, fiindcă amestecul politicii în şcoală împiedică oamenii domeniului să-şi facă datoria, blochează, de 17 ani, viitorul european a tot atâtea generaţii de tineri!

La început de nou an şcolar, să urăm tuturor cadrelor didactice şi nedidactice, elevi şi părinţi, sănătate şi numai succese la toate evaluările şi examenele pe care le vor susţine direct sau indirect, iar nouă, făcătorilor de legi, să ne ajute bunul Dumnezeu să dăm învăţământului românesc o lege europeană, care să ateste că România face parte şi spiritual şi mental din noua Europă!

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule coleg.