|
Domnul Aurel Vlădoiu: Mulţumesc, domnule preşedinte. De mai bine de un an, am fost primiţi în lumea învingătorilor, o lume la care aspirăm, oficial, de şapte secole. Ne-a încântat şi ne-am dorit şi ne dorim în continuare nivelul de trai al occidentalilor. Nu am înţeles însă esenţialul: modul nostru de viaţă, unele dintre mentalităţile noastre ne împiedică să trăim la standardele râvnite. Printre toate aceste mentalităţi nocive, slugărnicia prea-multora dintre noi nu-i va face niciodată pe cei pe care i-am numit "învingători" să ne considere egalii lor şi nici pe noi nu ne va face să trăim ca ei. În principal, la baza acestor judecăţi de valoare stă evenimentul petrecut în urmă cu 11 zile, în mijlocul tinerilor partidului ce se consideră singura forţă politică democratică şi progresistă din România de astăzi. Singurul partid care, potrivit preşedintelui ţării şi unic mentor al său, nu are niciunul dintre defectele clasei politice din care probabil că nici nu face parte. Fiica cea mică a marelui conducător începuse, de o vreme, să se simtă atrasă şi de politică, precum o altă Elenă din preajma aceluiaşi mare conducător. Ele ar putea fi numite Elena mare şi Elena mică şi, la fel de bine, Elena blondă şi Elena brunetă, deşi, cine le-a auzit fără să le vadă, ar putea crede că amândouă sunt la fel de blonde. Nu o să vă răpesc timpul, stimaţi colegi, cu proiecţia mascaradei care a propulsat-o pe Elena mică pe postul de la tineret corespunzător celui ocupat de Elena mare la adulţi. Important este că distribuţia, recuzita şi scenariul acestei triste ecranizări fac trimitere, în cel mai explicit mod, la cele mai perfide dictaturi. În niciun alt context nu poate fi explicată atitudinea cvasiunanimă a schimbului de mâine al incoruptibililor galbeni faţă de cel ce a cutezat să o concureze pe mezina marelui conducător. Reuşita tânărului vlăstar nu face decât să le încununeze pe toate celelalte obţinute prin forţe proprii, de când "tati" este preşedintele suprem al tuturor românilor. Şi pentru că, deşi mică, a ajuns atât de mare fără ajutorul nimănui, satisfacţiile îi sunt superioare celor generate de zecile de mii de euro produse cu sudoarea palmelor şi a frunţii în istovitoarele şedinţe foto sau la firma care a pus becuri prin Bucureşti, când "tati" nu era decât un simplu primar de capitală. Este evident că ţelul garantului respectării Constituţiei nu este "întoarcerea la popor", ci întoarcerea la dinastie. Vă mulţumesc.
|