Parliamentary debates

Doamna Roberta Alma Anastase:

Îi dau cuvântul Ioan Stan, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Domnul Ioan Stan:

Doamnă preşedinte,

Domnule secretar,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Trec peste introducere. Intru direct în cuprins şi ridic din nou problema Spitalului municipal din Fălticeni, necesar, promis, început, părăsit, reluat, micşorat, reconsiderat, repromis în fiecare campanie electorală şi rămas la stadiul de speranţă în aşteptările noastre.

Este adevărat că de această dată speranţa este mai puternică! Pentru că s-a făcut, am făcut toate demersurile cerute de prevederile legale dintre cele mai răsucite.

Am acceptat că cei peste 170 de mii de oameni ce vor beneficia de serviciile specializate ale unui spital modern pot fi îngrijiţi într-un spaţiu net diminuat faţă de primul proiect.

Am acceptat să transformăm unul dintre corpurile spitalului în corp destinat locuinţelor ce vor fi repartizate cu prioritate cadrelor medicale ce se vor stabili în Fălticeni ca urmare a construirii acestei instituţii.

Pentru fiecare dintre renunţările noastre, am acceptat să se cheltuiască puţinii bani scăpaţi ca printre degete de la bugetul ministerelor de resort, pe mereu alte proiecte tehnice şi de fezabilitate, rămase şi ele în aşteptarea altor bani, pentru ca speranţele noastre să capete substanţă. S-a ajuns până acolo încât s-a folosit nevoia disperată de spital a fălticenenilor ca mijloc de răzbunare politică. Trecerea primarului fălticenean din PNL în PD-L a fost sancţionată de un fost ministru cu retragerea sumelor de bani deja postate în buget cu destinaţie precisă - spitalul municipal.

În acelaşi timp, ca şi cum cele menţionate până acum nu ar fi fost de ajuns, imobile în care Spitalul fălticenean, în actuala lui organizare, desfăşura anumite activităţi, au trebuit să fie retrocedate proprietarilor de drept, restrângând şi mai mult un spaţiu deja insuficient.

Să mai spunem că ceea ce se mai ţine pe picioare, cu chiu, cu vai, sub denumirea de spital municipal, este degradat, uzat fizic şi moral, lipsit de cele mai elementare elemente de confort pentru bolnavi, ca şi pentru salariaţi. Nu mai miră pe nimeni că, în aceste condiţii, reabilitarea compartimentului de morgă al spitalului a fost tratată de autorităţile locale ca o victorie notabilă! Se pare că nici să murim nu am mai fi putut în aşa-zisul nostru spital, fără aceste demersuri.

Considerăm, deci, imperios necesar a se cântări cu mult discernământ modul în care se vor aloca banii bugetari pentru investiţii în domeniul sănătăţii şi sperăm să se ţină cont şi de faptul că la Fălticeni, cu toate condiţiile precare în care se desfăşoară asistenţa sanitară, nu s-au înregistrat situaţii limită care să pună în primejdie viaţa oamenilor.

Sperăm că nu se aşteaptă aşa ceva pentru deblocarea sumelor necesare unui aşezământ care să se ocupe de sănătatea fălticenenilor şi a cetăţenilor din spaţiul arondat municipiului din acest punct de vedere, în număr de 170 de mii de oameni, cum spuneam la începutul cuvântului meu.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.