Parliamentary debates

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC îl invit la microfon pe domnul deputat Marian Neacşu. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Marian Neacşu:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează, retoric, probabil "Demagogia liberală salvează industria îngrăşămintelor chimice?"

Mai nou, unii politicieni deplâng, formal, soarta combinatului chimic de la Slobozia, în numele unui partid care nu a făcut nimic pentru industria îngrăşămintelor chimice. Ei invocă disponibilizarea a 80% din personal, adică peste 700 de oameni, ceea ce constituie o informaţie falsă. De fapt, unitatea are în intenţie să disponibilizeze, din cei 867 de angajaţi, un număr de 229 persoane. Dintre aceştia, majoritatea sunt pensionari reangajaţi de AMONIL, pe care aceiaşi politicieni spun că vor să îi recalifice. Iată cum insuficienta documentare a transformat respectiva intervenţie într-o gafă politică.

Faptul - trist - că un număr de oameni sunt disponibilizaţi la Slobozia de către combinatul chimic, deţinut de o importantă firmă privată, nu este, cu siguranţă, vina unui Guvern care lucrează de numai patru luni de zile. Memoria acelor politicieni este selectivă şi nu a reţinut faptul că această unitate a început să îşi taie instalaţiile tehnologice, pentru a le vinde la fier vechi, chiar în perioada guvernării liberale, adică în ultimii patru ani.

Criza industriei îngrăşămintelor chimice din România nu a apărut peste noapte, deşi foştii guvernanţi încearcă să acrediteze această idee şi să arunce vina pe actualul Guvern pentru toate relele sistemului subminat de ei, timp de patru ani. De ce nu au fost capabili guvernanţii, timp de atâţia ani, să aplice politici economice coerente, care să susţină industria românească de îngrăşăminte chimice? De ce nu au fost capabili să limiteze importurile extracomunitare de îngrăşăminte (care, să fim realişti, nu au început tocmai acum în 2009)? De ce nu au stimulat marile combinate româneşti să ofere preţuri corecte pe piaţa românească? Răspunsul ar putea să ni-l dea numai fostul premier Tăriceanu.

Se mai plâng liberalii, recent uşuraţi de povara unor răspunderi prea mari pentru nişte competenţe aşa mici, de faptul că nu s-a acordat o subvenţie pentru îngrăşămintele chimice. Dacă România dorea, la începutul anului 2009, să acorde subvenţii pentru îngrăşăminte, această măsură trebuia precedată de o aprobare de la Comisia Europeană. Iar o asemenea aprobare trebuia cerută printr-o notificare încă din anul 2008. De ce nu s-a trimis notificarea la Uniunea Europeană? Răspunsul ar putea să ni-l dea numai fostul premier Tăriceanu.

Punctul de vedere al Comisiei Europene a fost, oricum, destul de clar: orice subvenţie pentru aceste combinate de îngrăşăminte chimice nu poate fi admisă, deoarece ar constitui un ajutor direct. Singura variantă posibilă este de sprijinire a agricultorilor români, prin subvenţionare. Or, modul dezastruos în care s-au acordat subvenţiile pe suprafeţe este efectul lipsei de funcţionare a instituţiilor conduse de PNL în ultimii ani, faţă de care foştii guvernanţi nu au avut nici măcar scuza vreunei crize economice globale. Să fie foarte clar: faptul că agricultorii nu au primit subvenţiile la timp în 2008, iar acestea au fost mai mici decât în 2007, este cea mai importantă cauză a blocajului financiar în care se află industria de îngrăşăminte chimice.

Cu siguranţă ne preocupă soarta gravă a acestor unităţi economice, mai ales pentru impactul social al eşecurilor, dar implicarea statului român în această ramură a industriei româneşti este grevată de faptul că marile combinate sunt private, iar politica lor de preţuri pe piaţa internă este, se pare, una oportunistă. Ministerul Agriculturii are în vedere în mod serios posibilitatea de susţinere financiară a agriculturii româneşti, urmând ca, din sumele acordate agricultorilor, o parte să se îndrepte spre combinatele chimice, dar numai în măsura în care producătorii din România vor propune preţuri competitive. Să nu uităm faptul că, de la începutul anului, preţul îngrăşămintelor pe piaţa românească a crescut între 40 şi 70%, tocmai pentru faptul că unii afacerişti mizau pe oferirea unor subvenţii (respectiv cupoane valorice) de către stat.

Agricultura este una din principalele preocupări ale guvernării actuale şi trebuie să sprijine acest sector ignorat de câţiva ani buni în România şi în Ialomiţa această problemă este una mult mai importantă şi mult mai actuală.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.