Parliamentary debates

Domnul Mircea Grosaru:

"Preşedinţia şi România democratică"

În luna noiembrie, România îşi va alege preşedintele, iar acest lucru reprezintă cea mai mare miză politică a acestui an, după alegerile europarlamentare.

Au apărut primii candidaţi mai mult sau mai puţin spectaculoşi, începând cu lideri de partide, continuând cu un prinţ şi cu un candidat Nati Meir.

Nu este nimic nou pentru politica românească din ultima vreme apariţia candidatului Nati Meir, pentru că apariţia unor asemenea personaje nu poate fi oprită prin lege, pentru că în România există democraţie, democraţie câştigată de români cu multe sacrificii, gândindu-ne doar la acele victime căzute la revoluţie sau la zecile de mii de cetăţeni care şi-au riscat viaţa în aceeaşi perioadă, parte din ei martori a tot ceea ce a urmat după anul 1990.

Desigur că orice cetăţean poate candida la preşedinţia României, dacă consideră că este potrivit, dar mai ales dacă este apreciat de cetăţeni că ar putea rezolva problemele interne şi internaţionale ale ţării, cu toate exigenţele şi responsabilităţile înaltei funcţii.

Aşa ar fi considerată logic orice fel de candidatură, însă în România tuturor posibilităţilor apar noi şi noi surprize, pe care nici nu ştim cum să le explicăm.

O întrebare la fel ce firească ar fi următoarea: De ce nu a candidat Nati Meir la preşedinţia Franţei, Germaniei, Angliei sau Italiei sau chiar la preşedinţia Statelor Unite?

Sunt multe răspunsuri, însă unul cu siguranţă este comun: autoritatea statului.

Autoritatea statului este recunoscută a fi puternică tocmai în astfel de situaţii, imposibile a se întâmpla în alte ţări, chiar şi mai mici decât cele înşiruite anterior.

De ce nu putem interveni în astfel de situaţii ?

Oare cât va mai dura până când vom putea interveni prin lege la asemenea lipsă de respect din parte unora care au văzut şi cred că în România se poate orice, şi nu se opresc din mersul lor halucinant. Cum gândesc românii o asemenea candidatură, dar mai ales cum gândesc ţările Uniunii Europene despre posibilitatea depunerii unei asemenea candidaturi: democraţie, lipsă de autoritate a statului sau altceva ?

După ultimele evoluţii ale rezultatelor în alegerile europarlamentare s-ar putea spune că cetăţenilor nu le pasă şi că sunt tentaţi mai mult de a lipsi la alegeri.

Soluţia este simplă: de a gândi serios şi a nu mai accepta niciodată compromisuri la un asemenea nivel, dăunătoare imaginii ţării şi fiecăruia dintre noi în parte.