Parliamentary debates

Domnul Vasile Popeangă:

"Reforma în sănătate, de la "doctorul" Mengele la "doctorul" Boc"

Trecut-a oarece vreme de când lumea a crezut că a scăpat de medicii care aveau ca ţintă nu vindecarea pacienţilor, ci testarea limitelor de rezistenţă a corpului uman, testarea limitelor la care moartea punea capăt chinurilor celor căzuţi în mâna acestor... "doctori ai morţii". Românii n-au înţeles că, dacă nu înveţi din istorie lecţiile amare ale acesteia, sunt obligaţi să le repete! Şi iată că, într-o ţară care începe, pe zi ce trece, să semene cu un Auschwitz, în decembrie 2009, peste 5 milioane de români au votat, de dragul găleţilor portocalii pe fundul cărora se găseau ba câte-o sticlă de ulei, ba câte-un "kil" de făină sau de zahăr, reînvierea noilor "doctori" Mengele.

Pentru că, aşa cum o lume întreagă ştie, dar 5 milioane de români încă n-au aflat, somnul raţiunii (aş zice, mai degrabă, "somnul NAŢIUNII"!) naşte monştri! Peste 5 milioane de oameni n-au învăţat nimic (deşi sunt convins că au păţit-o mulţi!) din reclama FNI: "Dormi liniştit, FNI veghează pentru tine!". Iar acum, spre marea fericire a celor care au decis că Băsescu a făcut bine ce-a făcut timp de 5 ani şi că mai vor încă 5 ani de Băsescu, când intră-ntr-un spital, nu dau peste doctorul Mengele, ci peste doctorul Ciomu. Nu dau peste o seringă plină cu benzină care abia aşteaptă să li se înfigă în inimă, ci peste infecţii nosocomiale care abia aşteaptă să te omoare! Drept e că şi la case mai mari se întâmplă acest gen de infecţii, însă doar din an în Paşte, şi nicăieri nu se acceptă ca neraportarea acestora să fie criteriu de menţinere în funcţie a conducerii!

Nu demult, "doctorul" Boc care le ştie pe toate, afirma triumfalist că spitalele care nu îndeplinesc condiţiile de funcţionare (deci sunt infectate ş.a.m.d.), să fie transformate în cămine de bătrâni. Aşadar, un spital care nu e bun pentru bolnavi, este bun pentru cei de vârsta a treia, şi aşa măcinaţi de boli - deci iată cum s-a născut Mengele.

Însă, putem spune că doctorul Mengele era un tip milos: te scăpa relativ repede de chinuri! Doctorul Boc (cică-n drept, nu-n medicină - în dreptul de-a muri cu zile, probabil...) şi-a uitat mila acasă, pesemne d-aia i-a şi trăsnit propriul părinte cu oul în cap, da' el nu s-a prins încă: nu-ţi amputează vreun membru, nu te sterilizează şi nu-ţi aplică şocuri electrice, ci te omoară de fiecare dată când e vorba de cumpărat medicamente compensate, de salariile medicilor şi celorlalţi lucrători din domeniul sănătăţii, de plata CAS-ului, de plata coplăţii, de plata medicamentelor şi instrumentarului care nu se găsesc în spitale, dar iar care nu se poate face nici măcar o operaţie de apendicită. Căci, nu-i aşa? în sănătate scoate omul banii din buzunar! Mai vinde-o oaie, mai vinde-o vacă, mai vinde-o casă - poţi să mai trăieşti şi pe drumuri, dacă scapi de boală, de preferat profesională...

Spitalele au devenit locuri în care se moare, nu se mai vindecă. În curând - iar după cum merg lucrurile chiar în timpul mandatului lui Băsescu! - se va face apel la medici de import sau medici veterinari ca să facă o banală operaţie, căci medicii de valoare ori vor ieşi la pensie, ori vor emigra în ţări în care medicina este respectată.

Tot ca şi Mengele, Boc trăieşte sub false identităţi: ba aceea de premier al României, ba aceea de specialist în Constituţie, ba aceea de ins competent (Băsescu dixit, că alţii...). Diferenţa constă în faptul că doctorul Mengele făcea asta în Argentina, Brazilia, Paraguay etc., pe când "doctorul" Boc o face pe pielea poporului român. Cu ceva timp în urmă, măcar Mircea Ciumara, tot după aplicarea unor măsuri drastice, recunoştea cinstit că a chinuit degeaba un popor întreg timp de un an de zile. Azi, Boc chiar se mândreşte cu schingiuirea poporului român, cu un sadism care frizează absurdul! Momentan, ne construieşte cu sârg un Monowitz (Auschwitz III, pentru cunoscători), cu perspectiva de transformare în Birkenau (Auschwitz II). Frumoasă perspectivă (era să spun: finalitate...) pentru domnia unui despot luminat - măcar de la părăsirea şuviţei încoace! încolo... să bem în sănătatea coanei Udrea, că-i damă pricepută şi ne mai spune şi nouă, mai din timp, ce mai cloceşte mintea cotroceană despotic luminată! Scapă cine poate! Iar ultimul care părăseşte ţara, să închidă apa, lumina, gazul, uşa şi s-arunce cheia la canal...