Parliamentary debates

Domnul Ion Marocico:

"Studiul religiei nu poate lipsi din şcoli"

Am asistat în ultima perioadă la o amplă dezbatere, artificial creată, în opinia mea, pe un subiect de interes pentru elevi, părinţi, cadre didactice şi reprezentanţi ai societăţii civile: studiul religiei în şcoli. Dincolo de multitudinea de păreri pro şi contra, rezultatele au fost mai mult decât convingătoare: la nivel naţional, aproximativ 90% dintre elevi şi-au exprimat opţiunea de a participa la orele de religie, în timp ce în comunităţile de ucraineni, elevii s-au înscris în procent de 100%. Pentru mine, rezultatul nu poate fi decât îmbucurător, pentru că ucrainenii s-au definit de-a lungul timpului ca un popor credincios, ancorat în valorile creştine. Avem datoria de a consolida relaţia dintre şcoală şi biserică şi de a continua formarea copiilor noştri în sensul statorniciei în credinţă.

Religia a fost şi va rămâne parte integrantă a culturii noastre, de aici rezultând necesitatea permanentă în trasarea reperelor social-morale ale tinerei generaţii. De la momentele istorice cu încărcătură religioasă la exemplele din pilde, de la semnificaţii mai puţin înţelese la binecunoscutele obiceiuri şi tradiţii de sărbători, toate contribuie la formarea unui tânăr şi la pregătirea sa pentru viaţă.

Rolul cadrelor didactice, dar şi al preoţilor, în acest context, este unul definitoriu. Am apreciat în permanenţă dăruirea şi căldura cu care aceştia strâng laolaltă tinerii la diverse evenimente culturale sau religioase, cum se implică în păstrarea tradiţiilor de sărbători, făcând copiii dornici de a afla lucruri noi şi de a participa la activităţile specifice. Şcoala şi biserica sunt stâlpi ai fiecărei comunităţi, iar un tânăr trebuie să dobândească un solid bagaj de cunoştinţe pentru a putea mai târziu să facă faţă provocărilor. În comunitatea noastră, orice sărbătoare aduce aproape deopotrivă tineri şi vârstnici, oameni extraordinari care trăiesc cu bucurie astfel de momente. Să nu uităm că în România avem 33 de biserici ortodoxe ucrainene, 3 mănăstiri ortodoxe ucrainene, 17 biserici greco-catolice, un Vicariat Ortodox Ucrainean la Sighetu Marmaţiei şi 2 Protopopiate la Sighet şi, respectiv, la Lugoj.

De aceea, consider că participarea elevilor la orele de religie nu poate fi decât spre binele societăţii şi în avantajul fiecărui elev. Dacă în judeţele în care există comunităţi de ucraineni, toţi elevii şi-au exprimat dorinţa de a studia religia, este pentru că noi, la rândul nostru, ne-am păstrat identitatea spirituală şi am reuşit să transmitem tinerei generaţii valorile care de-a lungul timpului ne-au ţinut împreună şi ne-au îmbogăţit viaţa.

Religia nu poate lipsi din şcoli. Prin studiul ei, se modelează comportamentele copiilor noştri, ei învăţând ce este dreptatea, adevărul, recunoştinţa, demnitatea şi înţelegând astfel că solidaritatea nu se rezumă doar la deschidere faţă de problema aproapelui, ci presupune şi o vorbă bună sau un gând curat.

Mulţumesc Patriarhiei Române pentru deschiderea şi sprijinul acordat în discuţiile avute care s-au finalizat cu posibilitatea ca, în acele unităţi de învăţământ în care nu sunt cadre didactice specializate în predarea religiei, această materie să fie predată de preoţi, în limba ucraineană. Nu în ultimul rând, doresc să evidenţiez în mod deosebit implicarea preotului Ion Piţura, vicarul general al Vicariatului Ortodox Ucrainean din Sighetu Marmaţiei, a preoţilor din Bisericile Ortodoxe Ucrainene, precum şi a inspectorilor şcolari pentru minoritatea ucraineană şi a cadrelor didactice care predau în comunităţile de ucraineni pentru eforturile de menţinere a tradiţiilor, de educare a tinerilor în spiritul moralei creştine, de cultivare a binelui şi a dragostei de frumos, a relaţiilor de prietenie şi de ajutor reciproc. Educaţia rămâne cel mai important instrument pe care o societate îl are pentru a-şi schimba în bine destinul.