Parliamentary debates

Domnul Grigore Emil Rădulescu:

Principalul mesaj al actualei Puteri este că economia românească este pe calea cea bună. Argumentele sunt creşterea produsului intern brut (PIB) de anul trecut cu 5,3%, şi din acest an, estimată la peste 4,5% pentru ca şi pentru anul următor să fie elaborate prognoze optimiste.

Românii o duc şi ei mai bine în statisticile oficiale, puterea lor de cumpărare crescând cu 3,9% anul trecut.

Cu toate acestea, populaţia este nemulţumită de nivelul de trai şi nu se sesizează nici o îmbunătăţire a calităţii vieţii. Un studiu realizat de GfK România relevă că ponderea celor care declară că puterea lor de cumpărare a scăzut este în creştere de la 13% în 1999 la 17% la sfârşitul anului trecut, situaţia economică a familiei lor în 2001 este insatisfăcătoare pentru 67% dintre cei intervievaţi, faţă de 64% în 1999.

Dacă acestea pot fi considerate drept percepţii subiective, datele privind consumul arată o evidentă înrăutăţire a situaţiei economice a majorităţii gospodăriilor din ţară. Anul acesta s-au consemnat scăderi ale consumului de produse alimentare şi nealimentare.

Şi alte studii de piaţă au demonstrat reorientarea celei mai mari părţi a populaţiei spre produse ieftine, ceea ce denotă o scădere a nivelului de trai şi a consumului. Şi aceasta, pe fondul unei creşteri a salariului mediu net în ultimele 12 luni de la 104 USD per lună, în august 2001, la 114 USD în august 2002. Dar chiar şi această creştere nu înseamnă decât o majorare de la 3,43 dolari pe zi la 3,9 dolari acum. Dacă ne referim la pragul de sărăcie stabilit de Banca Mondială, care este de 4 dolari pe zi, rezultă că majoritatea populaţiei trăieşte în sărăcie.

Se pune întrebarea, de ce creşterea această economică nu se resimte la nivelul populaţiei? Principala explicaţie a faptului că populaţia nu resimte creşterea din ultimul timp a PIB-ului este că veniturile suplimentare obţinute la nivelul economiei naţionale se distribuie unui segment foarte redus de persoane.

Creşterea PIB-ului prin majorarea exporturilor, în cea mai mare parte realizate în sistem lohn sau de materii prime sau produse cu valoare adăugată mică.

Salariile din domeniul care asigură cea mai mare parte a exporturilor româneşti au şi cele mai mici salarii. Pe de altă parte, o creştere a salariilor va conduce inevitabil la plasarea comenzilor în alte ţări, unde mâna de lucru este mai ieftină. Rezultatul va fi explozia ratei şomajului în ţară. Dacă lucrurile decurg în ritmul actual, poate peste zece ani vom avea o creştere sensibilă a nivelului de trai. Deocamdată, are loc o polarizare puternică a societăţii româneşti din punct de vedere al veniturilor.

Şi este evident că Guvernul ascunde sărăcia în spatele statisticii.