Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Îl invit pe domnul deputat Călin Popescu Tăriceanu şi ultimul vorbitor domnul Ion Mocioi, întrucât am depăşit ora prevăzută.

Domnul Călin Popescu-Tăriceanu:

Declaraţia politică pe care am s-o fac este legată de viitoarea decizie de la Praga, ca rezultat al noilor criterii geo-strategice şi de securitate mondială.

Integrarea în structurile europene şi euroatlantice a constituit, pentru toţi actorii scenei politice româneşti a ultimului deceniu, indiferent de coloratură, obiectul primordial al politicii externe.

Toate partidele politice au căzut de acord asupra faptului că interesul naţional al României este acela de a se alătura unor structuri care să-i confere în timp stabilitate economică, socială şi politică.

Asistăm, în ultima perioadă, la o serie de încercări ale actualei majorităţi de a specula momentul post-Praga, ca şi când NATO şi-ar fi dorit ca partener de alianţă nu ţara numită România, ci PSD-ul domnului Năstase. Nu există nici un dubiu asupra faptului că miza câştigării de capital electoral, în urma nominalizării ţării noastre pentru începerea negocierilor de aderare la civilizaţia occidentală, se vrea speculată la maximum de către şeful PSD.

Ca atare, domnul Năstase a ajuns la concluzia că însuşirea succesului repurtat la Praga, urmată de declanşarea campaniei pentru alegerile anticipate ar putea fi soluţia ideală pentru mistuitoarea-i dorinţă de a-şi prelungi mandatul. Este ceva firesc pentru liderul unui partid în care convingerile sunt înlocuite de interese, pentru cineva pentru care dorinţa de a rămâne la putere cu orice preţ a devenit ţelul suprem. Sedus de magia puterii, singura nelinişte reală a premierului pare a fi reprezentată de teama erodării propriei imagini până în 2004.

Având semnale clare din partea cancelariilor occidentale privind intenţia începerii negocierii de aderare a României la NATO în această toamnă, premierul nu s-a sfiit să cocheteze cu varianta demisiei, în cazul unui eşec al ţării noastre la Summitul din 21 - 22 decembrie.

Trebuie să fie extrem de limpede, pentru toată lumea, faptul că actualul Guvern nu-şi poate asuma o posibilă victorie obţinută de România la Praga. Reformularea ecuaţiilor geo-strategie şi de securitate în urma atacurilor teroriste din 11 septembrie 2002 au determinat ca varianta de extindere favorită pentru Summitul de la Praga să fie cea de "big bang enlargement", adică o extindere cu toate cele 7 candidate, printre care şi România.

Căzută în anonimat prin anii '94 - '95, poziţia geo-strategică a revenit aproape obsesiv după 11 septembrie 2001, fiind un criteriu cu o formidabilă influenţă asupra extinderii, văzută ca o soluţie a securităţii şi stabilităţii mondiale. În acest context, greutatea strategică pe care a căpătat-o Bazinul Mării Negre pare a fi singura motivaţie reală pentru manifestarea unui interes real faţă de ţări precum România şi Bulgaria. Războiul antiterorist şi noile priorităţi de securitate americane au scăzut pachetele de admitere, evaluările nemaifiind făcute după criteriul progreselor reale.

În acest tablou euroatlantic, Guvernul Năstase are, într-adevăr, un merit, acela de a fi creat o economie de piaţă anemică, un mediu investiţional redus şi o societate în care birocraţia sufocă, iar corupţia situează România pe un dezonorant loc fruntaş. Constatăm, cu regret, faptul că, pentru un Guvern dotat cu un spirit de conservare exacerbat, amănunte privind poziţionarea României pe unul din ultimele locuri în ceea ce priveşte libertatea economică, locul 114 din 123 de ţări calificate, într-un raport al Institutului KATO din SUA, sau extinderea corupţiei la toate nivelurile, fapt care ridică semne de întrebare şi asupra criteriilor politice îndeplinite de România, nu reprezintă motive de reală îngrijorare.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.