Parliamentary debates

Domnul Emil Boc:

"Război cu cetăţenii, pace cu Pepenel şi Iacobov"

Nu mai daţi bani cetăţenilor să-şi poată cumpăra frigider sau fier de călcat, daţi-i bani lui Pepenel, că poate cotizează la partid, şi lăsaţi-l pe Iacobov în pace, că 7000 de miliarde de lei nu înseamnă chiar aşa de mult!

Cam aşa se rezumă filosofia primului-ministru Adrian Năstase în ceea ce priveşte funcţionarea economiei şi rolul pe care trebuie să îl joace băncile comerciale. Primul-ministru Adrian Năstase aplaudă decizia BNR de limitare a împrumuturilor către populaţie, fără să înţeleagă că această măsură se impune tocmai datorită lipsei de eficienţă a guvernării şi datorită inexistenţei celei mai mici voinţe politice de a recupera sumele uriaşe datorate bugetului de stat de abonaţii politici ai Puterii.

Cu cinism, primul-ministru Adrian Năstase afirmă că aceste credite pentru populaţie reprezintă "aspiratoare de bani". Evident, premierul este familiarizat cu acest domeniu, având în vedere faptul că domnia sa se întâlneşte zi de zi cu probleme ale aspiratoarelor de bani care sunt firmele îmbuibaţilor care gravitează în jurul partidului de guvernământ.

Primul-ministru se sperie de consecinţele pe care le au asupra economiei creditele mărunte acordate cetăţeanului de rând pentru cumpărarea unui aparat casnic (oricum gospodăriile româneşti se plasează pe unul din ultimele locuri din Europa în privinţa dotării cu astfel de aparate) fără să gândească la posibilele consecinţe ale unui credit de două milioane de euro pe care îl solicită cu seninătate, pe firul scurt, pentru Pepenel din Râmnicu-Vâlcea, apropiat al partidului de guvernământ. "Două milioane de euro nici nu e aşa de mult", i-ar fi spus, potrivit presei, domnul Năstase lui Pepenel.

Primul-ministru nu e prea îngrijorat nici de ce se întâmplă la RAFO Oneşti, puşculiţa P.S.D., care datorează bugetului de stat 7000 de miliarde de lei, adică cu 2000 de miliarde mai mult decât suma prevăzută în bugetul de stat pe anul 2004 pentru recorelarea pensiilor, şi asta după ce în anul 2001 a beneficiat, prin ordonanţă de urgenţă, de generozitatea Guvernului, care i-a şters datoriile. Atitudinea guvernanţilor faţă de firma P.S.D.-istului Iacobov: "RAFO nu se va închide", garantează vicepreşedintele P.S.D., Viorel Hrebenciuc, care uită că RAFO datorează bani cetăţenilor.

Adrian Năstase uită şi faptul că falimentul Bancorex, datorat jumulirii fără milă a băncii de către fostul P.D.S.R., a fost suportat de către cetăţeni, care au plătit fiecare ca urmare a preluării pierderilor la datoria publică, contravaloarea unei rate practicate în ziua de azi pentru o maşină de spălat.

În acelaşi timp, Guvernul Năstase refuză să vadă că o parte importantă a importurilor o constituie produsele agricole: în primele luni ale anului 2003 am importat mai mult de o treime din carnea consumată, costul acesteia fiind de 110 milioane de euro. Tot în primele nouă luni, importurile de cereale au fost de nouă ori mai mari decât cele din aceeaşi perioadă a anului trecut, suma totală plătită fiind de 170 de milioane de euro.

Unde sunt măsurile Guvernului pentru încurajarea producţiei interne în acest domeniu? Dacă răspunsul este subvenţia electorală de două milioane de lei la hectar, iată că şi rezultatele sunt pe măsură.

În concluzie, nu este vorba despre a menţine un anumit entuziasm pentru consum în niveluri rezonabile, cum spune primul-ministru, ci de a stopa corupţia şi risipa, care secătuiesc economia. Iar dacă e vorba despre strânsul curelei, să o strângă întâi Iacobov şi Pepenel, nu cetăţenii, în timp ce ţeparii P.S.D. prosperă pe banii lor.