Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului deputat Claudiu Pop. Va urma domnul Costache Mircea.

Domnii deputaţi Vasile Puşcaş şi Dan Dumitru Zamfirescu au depus la secretariat declaraţiile.

Domnul Claudiu Adrian Pop:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Mă aflu astăzi în faţa dumneavoastră pentru a vă supune atenţiei pericolul social şi moral pe care îl reprezintă modificările propuse de Ministerul Muncii Legii nr.53/2003, respectivul Codul Muncii.

La fel ca în cazul cotei unice de impozitare, guvernul actual modifică o lege fără a lua în calcul efectele negative pe care le va produce actul respectiv şi, cel puţin la fel de grav, fără a consulta cu adevărat principala categorie afectată de schimbări, respectiv angajaţii români.

Prima modificare pe care aş dori să o supun atenţiei se referă la art.12, contractul colectiv de muncă. Guvernul susţine că este excesiv de restrictivă catalogarea contractelor individuale de muncă pe durată determinată drept excepţii, motiv pentru care propune abrogarea art.81, care stabileşte cazurile în care pot fi încheiate aceste contracte.

În schimb, ni se propune doar o simplă catalogare a contractului individual de muncă, pe durată nedeterminată şi determinată, sub motivul flexibilităţii la angajare şi adaptării la cerinţele vieţii economice. "Ţin să mulţumesc" specialiştilor care au elaborat această modificare. Aţi oferit patronilor un instrument de şantajare a angajaţilor, de abuzuri, totul datorită nesiguranţei locului de muncă pe care o are angajatul.

"Dacă angajatul îşi cere drepturile legale sau nu-mi îndeplineşte toate cerinţele, indiferent dacă sunt justificate sau nu, nu îi reînnoiesc contractul: am de unde alege."

Aceasta este, din păcate, mentalitatea majorităţii angajatorilor români. În România încă nu există respectul reciproc între patron şi salariat, iar salariaţii sunt de multe ori victimele abuzurilor. În loc să vegheze la respectarea drepturilor lor actuale, Guvernul consideră că salariaţii au prea multe. Nu angajaţii sunt vinovaţi, domnilor guvernanţi, de productivitatea scăzută din anumite sectoare de activitate, iar legiferarea unui regim care seamănă a sclavie nu va duce România în Europa secolului XXI.

Modificările propuse art.21, clauza de neconcurenţă, sunt motivate printr-o aliniere la legislaţiile europene, prin protejarea interesului de afaceri al angajatorilor şi reducerea mobilităţii muncii.

Piaţa forţei de muncă din România suferă de imobilitate, nu de mobilitate, stimaţi guvernanţi, legislaţia europeană este creată pentru un dinamism economic pe care noi, prin măsurile luate de Guvernul Adrian Năstase în perioada 2001-2004, am început să îl realizăm, lucru confirmat de obţinerea statutului de economie de piaţă funcţională.

Prin ceea ce aţi propus ca modificare la acest articol, îngrădiţi posibilitatea salariatului de a-şi găsi un loc de muncă după încheierea relaţiilor de muncă cu fostul patron.

Art.21 coroborat cu art.22 în forma prevăzută în modificare creează premise pentru blocarea oricărei iniţiative de înnoire şi perfecţionare a activităţii, eliminând din start noţiunile de dinamism, adaptabilitate, înnoire; lucruri care sunt fundamentale în dinamica forţei de muncă.

Cum puteţi propune această modificare când prin ea veţi anula pentru o perioadă cuprinsă între 6 luni şi 2 ani posibilitatea ca oamenii să-şi exercite competenţa profesională? În esenţă, stimaţi guvernanţi, creiere care au gândit această măsură nu vor o concurenţă reală pe piaţa muncii. Nu vor ca patronii să fie obligaţi să aibă grijă de angajaţii lor care, nu-i aşa, în cazul unui tratament neadecvat, pot să opteze pentru o firmă concurentă. Desigur, un patron va susţine această modificare a legislaţiei muncii. El va putea spune oricând angajatului: "Poţi să pleci, oricum nu ai cum să te angajezi pe specializarea ta". Se pare că aţi uitat Constituţia României, stimaţi guvernanţi: legea fundamentală garantează dreptul la muncă pentru fiecare cetăţean român.

Privind durata maximă a timpului de muncă, art.31 alin.4 coroborat cu art.111 alin.1 în forma propusă spre modificare, creează premisele unui abuz din partea angajatorului prin rezilierea contractului de muncă pentru salariaţii aflaţi în perioada de probă, prin aplicarea art.61 lit.d), în forma propusă de dumneavoastră: "Salariatul nu mai are aptitudinile profesionale necesare îndeplinirii atribuţiilor corespunzătoare postului în care este încadrat."

Lucru uşor de realizat după ce aceştia au fost constrânşi să-şi desfăşoare activitatea conform art.117 alin.3 şi art.118 alin.2, introdus de dumneavoastră, şi ajunşi la limita rezistenţei fizice şi psihice din cauza orelor suplimentare.

Abrogarea art.128 privind normarea muncii, factor esenţial în stabilirea raportului dintre munca prestată şi retribuţia cuvenită, creează posibilitatea apariţiei unor dezechilibre majore în acest raport, net în avantajul angajatorului - "Muncă în plus, salariu la fel."

Se doreşte şi modificarea art.129 alin.1, sindicatele urmând a fi doar consultate în elaborarea normelor de muncă: acordul lor nu mai este necesar.

Modificările pe care le propuneţi articolului 152, în legătură cu obligativitatea cursurilor de formare profesională, nu au acoperire reală. Legea nr.76 din 16 ianuarie 2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, la capitolul IV, art.48 prevede asigurarea de către statul român, din bugetul asigurărilor pentru şomaj, a unei sume reprezentând 50% din cheltuielile cu serviciile de formare profesională organizate pentru cel mult 20% din personalul angajat.

Însă tot această lege prevede un lucru care explică de ce este necesară modificarea art.152, şi mă refer aici la art.48 alin.4: "Angajatorii sunt obligaţi să menţină raporturile de muncă sau de serviciu ale persoanelor participante la programul de pregătire profesională pentru care s-a acordat suma prevăzut la alin.1, cel puţin 3 ani de la data acordării sumei."

În privinţa abrogării art.247 aş dori să-i întreb pe stimabilii guvernanţi care va fi protecţia angajaţilor din orice sector de activitate şi la ce se vor raporta în cazul negocierii contractului colectiv de muncă, doar la salariul minim pe economie?

În discursul pe care l-a avut după câştigarea alegerilor, domnul preşedinte Băsescu a promis că va fi "Preşedintele tuturor românilor". Fie că dânsul a uitat să pomenească un mic aspect: "Preşedintele tuturor românilor care sunt patroni şi au bani", fie Guvernul pe care l-a impus prin şantaj şi maşinaţiuni a uitat că trebuie să guverneze pentru toate categoriile sociale.

Sloganul Alianţei P.N.L.-P.D. din campania electorală "Să trăiţi bine", ar trebui acum modificat în "Să trăim bine noi cei cu banii şi puterea".

V-aţi dezvăluit adevăratele intenţii, adevăratul program de guvernare: înfiinţarea a două clase sociale, cei foarte bogaţi, dar puţini, şi restul...

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu: Mulţumesc.