Parliamentary debates

Domnul Emil Strungă:

Declaraţie politică intitulată "De la circ la logoree parlamentară".

Constatăm că, din nefericire, scena politică parlamentară este prea adesea conturbată de false personalităţi propulsate în prim-plan ori de tupeul nemărginit care la defineşte, ori de valul de falsă popularitate revoluţionară care a scos la suprafaţă toate gunoaiele, fie pur şi simplu de indiferenţa electoratului şi partidelor în selectarea candidaţilor care ar trebui să constituie repere ale echilibrului şi bunului simţ.

În consecinţă, componenta politică parlamentară este perturbată de gălăgia grotescă a unor asemenea "tribuni", făcuţi, dar nu născuţi, fie de indivizi pentru care cei şapte ani de acasă sunt o imensă gaură neagră, dar care clamează un "românism verde-camarad", fie rostitori de mahala joasă, pentru care limba nu este un instrument de comunicare şi de zidire mentală, ci ghioaga sau pumnul; lipsiţi de orice respect faţă de sine sau faţă de colegi, neavând nici trecut şi nici viitor, departe de a fi parlamentari, reprezintă produsul real şi palpabil a ceea ce cincizeci de ani de comunism au făcut din românul obişnuit. Toţi aceştia ne otrăvesc viaţa şi ne tulbură liniştea.

Ca parlamentar începător, sunt surprins de conduita unora, din fericire puţini colegi, care s-au specializat în monopolizarea microfonului, chiar dacă nu au nimic de spus, în aruncarea în derizoriu a Regulamentului Camerei Deputaţilor şi a procedurilor parlamentare, dar mai ales a regulilor simplei politeţi; persoane certate definitiv cu simţul măsurii, care pentru jalnica imagine, cu orice preţ, sunt capabili să exploateze cele mai delicate crize şi cele mai dureroase drame umane, mergând până la a aduce atingere interesului şi siguranţei naţionale. În raport cu acest aspect grav, este de-a dreptul hilar amestecul între circăraie şi maimuţăreală, pe de o parte, şi logoreea ieftină, pe de altă parte, atingând limitele absurdului: pretind orice, chiar că deţin adevărul absolut sau piatra filozofală, când de fapt lasă în urmă speranţe deşarte şi haos. Rememoraţi, vă rog, stimaţi colegi, atmosfera care a dominat finalul lucrărilor şedinţei Camerelor reunite din ziua de miercuri, 27 aprilie 2005.

Aceste constatări mă fac să mă adresez, cu toată seriozitatea, colegilor din toate grupurile parlamentare şi Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, făcând apel la eforturi concertate pentru instituirea unui climat de conduită parlamentară, benefic nu numai pentru imaginea în societate a instituţiei pe care o reprezentăm, cât şi pentru eficientizarea procesului deliberativ.

Abia într-o astfel de atmosferă, oricare dintre noi ar fi îndreptăţit să îşi ia ca deviză celebra formulă a lui Winston Churchill: "Nu aveţi dreptate, dar în numele democraţiei, pentru dreptul dumneavoastră de a nu avea dreptate, eu sunt gata să mor".