Parliamentary debates

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Dacă din partea Grupului PNL mai există cineva? Nu.

PD? Nu.

De la PC? Nu. Domnul Ignat nu a venit.

De la PSD, dacă mai sunt colegi? Nu.

Suplimentar, vă rog, aveţi cuvântul, domnule deputat de la PRM, în afara listei, ţinând seama de faptul că oricum mai avem 10 minute.

Domnul Dragoş Petre Dumitriu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se numeşte "Aceşti bolnavi care ne conduc".

Ultimele 24 de ore mi-au adus aminte de o carte cu un titlu extrem de sugestiv: "Aceşti bolnavi care ne conduc", dar şi de faptul că soarta vrea să ne dea, din când în când, câte o filă înainte sau înapoi.

De ziua partidului Comunist Român, doi lideri marcanţi, cu sănătoase origini comuniste, au "aniversat" într-un mod ciudat această zi istorică. Primul a fost Traian Băsescu, probabil ultimul preşedinte pe care Revoluţia l-a prins ca membru al PCR. E bolnav şi trebuie operat. Ştiam asta, era vizibil. Poate vreun specialist occidental îşi dă seama că trebuie operat şi de reflexe... În fine, îi doresc multă sănătate. Atâta cât se poate.

Mai gravă mi se pare ieşirea la rampă a altui pacient, comunist de marcă şi el - Theodor Stolojan. După cum le stă bine pacienţilor, domnia sa ne-a dat sfaturi cum anume trebuie rezolvate problemele ţării. De data acesta, cam ar trebui să-i dăm dreptate, pentru că este vorba de fostul client al unui sanatoriu de boli nervoase... şi, cu asemenea oameni, ştiţi bine, nu e bine să te pui.

Marius Tucă, gazda care a primit personajul în cauză, şi-a amintit cât de bine aluneca Theodor Stolojan pe pârtie. Şi eu mi-am amintit de un alt sport - şi de iarnă, şi de vară - pe care-l practica acesta - SLALOMUL. Slalomul printre escrocherii de tip IIRUC-MEGAPOWER sau baza BTT Herăstrău. Slalom printre fuga de răspundere - plecarea de la guvernare fără a da raport asupra a ceea ce a lăsat în urmă sau plecarea din fruntea PNL, ca urmare a unei afecţiuni rămase până în ziua de astăzi necunoscută.

Nu au trecut decât câteva zile de când am votat un proiect de lege privind rambursarea de către statul român a unor datorii făcute de nişte firme private din România în baza unor garanţii guvernamentale. Acelaşi Theodor Stolojan, pe atunci prim-ministru, pusese Guvernul să garanteze pentru o afacere a unor şmecheri din Craiova. Oare ce interes a avut fostul premier? La vremea aceea, probabil, unul social-democrat.

Pe pârtia de la Predeal se înalţă, într-o totală sfidare a normelor de amplasare a construcţiilor în staţiunile de schi, un hotel. Hotel "Premier". Primăria Predealului nu avea nici un fel de normă, nici un fel de lege prin care să-l împroprietărească pe Theodor Stolojan, decât poate aceea că primului ministru i se cuvine orice.

Theodor Stolojan este departe de a fi ceea ce pare. Adică, departe de omul serios, sec, anglo-saxon. Mi-o spun asta prea multele sale decizii ciudate, dar şi flerul meu de ziarist şi om politic, care nu poate avea încredere într-un migrator şi mercenar politic. Un mercenar al unor cauze pe care le simte câştigătoare şi pe care le apără cu parşivenia sa patetică. "Recunosc valoarea oriunde s-ar afla!" În realitate, el recunoaşte valoarea banului sau a susţinerii politice.

Omul acesta nu are ideal - nu a avut un ideal social-democrat, pentru că a părăsit şi a trădat curentul din care a făcut parte şi care l-a propulsat pe scena politică; nu şi-a recunoscut nici idealul comunist, deşi făcuse parte din partid, ba chiar îşi folosise din plin capul, dar şi coatele, pentru a avansa, într-o poziţie, în curând, lustrabilă; în fine, nu are în nici un caz vreun ideal liberal, pentru că cere desfiinţarea PNL, prin scoaterea lui din Internaţionala Liberală şi afilierea la un curent al oportunismului, materializat astăzi în aşa-zisul "Pol Popular".

Într-o singură privinţă nu minte Stolojan - Guvernarea Tăriceanu este slabă. Dar oare actualul premier nu cumva a trebuit să guverneze cu echipa pregătită şi lăsată moştenire de Stolojan? Nu era normal ca, dacă observa vreo deviaţie de la linia politică, fostul premier, în calitate de consilier prezidenţial pe probleme de economie, să ia atitudine imediat? Fie public, fie în faţa preşedintelui. Nici pomeneală!

În realitate, Stolojan a fost plătit din banii românilor pentru a fi o armă de şantaj. A lui Traian Băsescu sau, pe viitor, a altuia, care va fi mai tare sau va plăti mai bine... Şi automat îmi vine în minte Gigi Becali! Ce frumos le-ar sta împreună...

Un premier slab, corupt, bolnav, internat la sanatoriul de boli nervoase... Oare ce şi-ar dori mai mult românii care l-au votat pe veşnicul client de la Golden Blitz?

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc.