Parliamentary debates

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Vasile-Filip Soporan.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Vasile-Filip Soporan:

Vă mulţumesc, doamna preşedintă.

Stimaţi colegi,

Doresc să prezint declaraţia politică intitulată: Cât valorează diagnosticul fără terapie?

Preşedintele Băsescu a făcut o amplă analiză asupra stării naţiunii la 500 de zile de la instaurarea Guvernului de dreapta, al cărui artizan principal a fost chiar domnia sa.

Raportul prezentat în faţa Parlamentului a scos în evidenţă deficienţe pentru patru domenii: agricultură, justiţie, educaţie şi sănătate, abordarea făcându-se prin prisma integrării României în structurile Uniunii Europene.

În acest moment foarte important, când mobilizarea guvernanţilor ar trebui să fie exemplară, asistăm, cu nelinişte şi părere de rău, la reapariţia formelor specifice perioadei de tristă amintire 1977-2000, unde guvernarea CDR-UDMR-PD a impus conflictualizarea relaţiilor din interiorul Puterii şi a legalizat complotul şi defăimarea constantă a partenerilor, consideraţi a fi în război permanent între ei şi ei împotriva altora.

Se neglijează modul în care funcţionează instituţiile statului, modul în care acestea asigură conlucrarea, buna realizare a obiectivelor propuse şi, ceea ce a uitat să amintească preşedintele în discursul său, realizarea creşterii economiei. Acest ultim obiectiv poate să asigure resurse reale şi adevărate pentru educaţie şi sănătate, pentru rezolvarea problemelor sociale şi a celor legate de dezvoltarea infrastructurii.

Care este situaţia economică şi financiară a României după 500 de zile de guvernare ineficientă şi lipsită de perspectivă? Dacă creşterea economică în anul 2004 a fost de 8 %, în anul 2005, aceasta a ajuns la 4 %. Veniturile bugetare au fost în anul 2005 cu peste un miliard de euro mai mici decât cele din 2004, prin adoptarea cotei unice de impozitare, cu toate că am asistat la o politică guvernamentală de majorare de preţuri, taxe, tarife şi accize. Inflaţia anuală s-a menţinut la 9 %, cu mult peste nivelul stabilit în programul guvernamental portocaliu.

Lucrările mari de infrastructură au lipsit în anul 2005 şi sunt, în continuare, incerte pentru anul 2006. Practic, cheltuielile pentru calamităţile care au afectat drumurile în anul 2005 (271.499 mii lei) au fost mai mari decât cheltuielile pentru reparaţii curente (51.827 mii lei) şi decât cheltuielile pentru investiţii (96.318 mii lei). Situaţia propusă pentru 2006, în acelaşi domeniu, rămâne neschimbată ca structură, dar cu o creştere semnificativă la capitolul calamităţi (388.310 mii lei).

Ce dovedeşte acest lucru? În primul rând, lipsa unor programe, în al doilea rând, alocarea unor sume foarte mari în activităţi în care controlul folosirii resurselor financiare este mai greu de făcut, poate spre binele clientelei politice şi nu spre binele României.

Un domeniu în care actualul Guvern a demonstrat neputinţă, la care preşedintele României nu a făcut referire, este cel legat de protecţia mediului, în general, şi de managementul deşeurilor, în particular.

Poluarea industrială, pentru activităţile care au mai rămas, este încă la nivelul anilor 1990, graficul de investiţii pentru ameliorarea funcţionării instalaţiilor tehnologice nu este realizat, existând o ameninţare clară de închidere a unor obiective industriale şi de eliminare corespunzătoare a locurilor de muncă. Acest lucru se traduce printr-un cartonaş roşu, care este nu numai al Uniunii Europene ci şi al dezvoltării economice.

Cum putem, stimaţi guvernanţi, să rezolvăm problemele României fără dezvoltare economică? Aveţi o reţetă specială, în curs de brevetare, în care pot fi neglijate concluziile Raportului Comisiei Europene din octombrie 2005 şi ale Raportului de monitorizare din mai 2006?

După raportul preşedintelui Băsescu, aşteptăm un raport în detaliu al primului ministru Călin Popescu-Tăriceanu, în care radiografia-diagnostic cu parafă prezidenţială să fie urmată de un tratament pentru o situaţie de urgenţă. Poate să ofere premierul acest lucru? Mai este posibilă o conlucrare pentru scoaterea din mediocritate a României în procesul de îndeplinire a standardelor integrării în structurile Uniunii Europene, între diagnostician, în cazul nostru preşedintele, şi terapeutul momentului, reprezentat de premier?

Cine şi cum poate să declanşeze restructurarea şi declanşarea procesului de modernizare a instituţiilor statului? Cine gândeşte, cu adevărat, în momentul de faţă, strategia fiscală de care are nevoie România pentru dezvoltarea ei şi pentru asigurarea contribuţiei la bugetul Uniunii Europene şi a cofinanţărilor la care este parte?

Cine mai poate gândi şi pune în operă o nouă strategie în domeniul sănătăţii publice, după ce întregul sistem este în criză? Poate actualul ministru al sănătăţii purtării vorbelor să rezolve problemele din sistem?

Cum poate un ministru agitat, care are plăcerea prezentării mesajelor şoc şi nu a rezolvării problemelor complexe şi grave, să aducă agricultura şi dezvoltarea rurală la nivelul cerinţelor impuse de Uniunea Europeană?

Cum pot să apară marile programe de dezvoltare a infrastructurii, dacă proiectele lipsesc şi finanţările nu se pot constitui?

Poate actualul ministru Berceanu are o baghetă magică şi un suflu constructiv demn de cele mai bune spectacole, în care apariţia şi dispariţia sunt elementele unui joc unde iluzia optică are un rol important.

Aceste întrebări aşteaptă răspunsuri din partea unui Guvern capabil, disciplinat şi ancorat cu adevărat nu în jocul politic, ci în bătălia pentru integrarea în structurile Uniunii Europene.

Această bătălie se dă contra cronometru în lunile care urmează. Sunt necesare clarificări între preşedinte şi premier, între premier şi liderii partidelor din coaliţie. Puteţi să le faceţi, trebuie să daţi un răspuns şi să porniţi motoarele care stau în aşteptare începând cu ianuarie 2005, pentru a nu periclita realizarea obiectivului major, acela al integrării, puteţi să continuaţi diagnosticul preşedintelui Băsescu cu o terapie corespunzătoare, stimaţi guvernanţi.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.