Parliamentary debates

Domnul Mircea Grosaru:

"România după 20 de ani"

După revoluţia din anul 1989, România se pregătea de o schimbare totală a sistemului, un sistem învechit, pe care mai multe ţări din estul Europei au dorit să-l schimbe, din aceleaşi motive ca şi România. Nu ştiu dacă a fost bine sau nu, însă cel puţin din punctul de vedere al libertăţilor cetăţenilor, sistemul era vechi şi neeficient.

Au urmat 20 de ani în care în ţara noastră s-a dorit mai mult decât s-a muncit, iar toţi cei care au făcut-o, în foarte mare proporţie au făcut-o pentru ei înşişi, pentru că şi statul la rândul său nu se gândise foarte mult la cetăţeni.

Pentru un mare număr de cetăţeni, în proporţie de circa 20%, mai ales dintre cei care aveau o meserie, schimbarea pe care au dorit-o s-a concretizat în a pleca din ţară, a lucra în străinătate, mulţi dintre ei stabilindu-se şi cu familiile acolo unde au găsit de lucru, cea mai mare parte în construcţii, agricultură sau în îngrijirea persoanelor în vârstă.

Guvernele care au trecut, politicienii care s-au perindat în toţi aceşti 20 de ani în sistemul parlamentar democratic din România, rând pe rând au promis o viaţă mai bună fie prin salarii la nivelul tuturor ţărilor europene, fie prin construcţia de locuinţe, fie prin construcţia de autostrăzi, fie printr-o viaţă mai bună pentru următoarele generaţii.

Iată-ne acum, după 20 de ani în care în România calitatea vieţii nu a crescut, salariile nu ajung pentru o viaţă decentă, locuinţele construite au preţuri foarte mari şi nu pot fi achiziţionate în orice condiţii, iar autostrăzile au fost doar începute şi neterminate. În schimb, în locul locuinţelor promise au apărut mall-uri, iar în locul CEC-ului au apărut foarte multe bănci care ajung să gestioneze o mare parte a economiei din ţara noastră, dar care au devenit mult mai inaccesibile.

Dacă ar fi să ne referim la ceea ce s-a întâmplat în cei 20 de ani de după revoluţie, putem afirma că "Nimic nu s-a câştigat, nimic nu s-a pierdut, ci totul s-a transformat" şi s-a transformat în aşa fel încât abia după mulţi ani vom putea şti pentru cine a fost benefică transformarea şi cine a beneficiat de aceasta.

Oricum, mult mai puţin România.