Parliamentary debates

Domnul Ioan Oltean:

Domnul deputat Victor Surdu este invitat la microfon.

Dacă mai este vreun coleg în sală care nu şi-a prezentat declaraţia politică? Nu mai avem.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Raul-Victor Surdu-Soreanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Chestiunea ţărănească".

Lunile decembrie şi ianuarie, deşi luni de iarnă, sunt luni care încălzesc sufletele oamenilor. Mari sărbători: Moş Neculai, Naşterea Domnului Isus, Sfântul Ştefan, Anul Nou, Sfântul Vasile, Boboteaza, Sfântul Ioan, colindători, urători, prieteni, şampanie, vânătoare, ţuică fiartă, vin fiert, bilanţuri şi planuri pentru noul an.

De data aceasta, fără a minimaliza optimismul şi puterea oamenilor de a trece peste necazuri, cumpăna dintre ani, deşi a fost presărată cu de toate din cele de mai sus, dar în cantitate mai mică decât de obicei, cumpăna dintre ani, cum spuneam, a schimbat valorile. De gerul Bobotezei, temperatura în atmosferă era uşor pozitivă, a fost cald, iar majoritatea românilor, şi nu numai, au avut însă sufletele îngheţate.

Le-a îngheţat sufletul românilor, deoarece chiar în perioada Bobotează-Sf.Ioan, s-a votat bugetul pe anul 2010, un buget care a îngheţat pensiile, a îngheţat salariile, a îngheţat speranţa multor români de a avea un loc de muncă în anul 2010, a îngheţat creditarea de către majoritatea băncilor a persoanelor juridice şi fizice, a îngheţat economia.

Au îngheţat pensiile, dar, de fapt, fiecare pensionar nu numai că nu va primi pensia recalculată plecând de la punctul de pensie 45%, va primi însă o pensie mai mică decât în 2009, deoarece nu s-a acceptat nici măcar indexarea pensiilor cu inflaţia.

Au îngheţat salariile, se estimează că în acest an încă 300.000 de oameni activi vor îngroşa numărul şomerilor, iar cei care vor lucra în domeniul privat sau bugetar, vor avea salarii şi/sau venituri mai mici, ca urmare a pierderii unor sporuri, tichete de masă, a neindexării salariilor cu inflaţia şi altele.

Majoritatea băncilor au ales comoditatea acordării de credit până la nivelul maxim de expunere statului, stat care a devenit cel mai mare îndatorat şi datornic şi care, pentru a-şi plăti datoriile, a devenit de asemenea comod, împrumută bani de la bănci şi nu se complică să reglementeze, prin buget şi legislaţie, capitalizarea firmelor, firme care ar genera o creştere a produsului intern brut, a locurilor de muncă, a salariilor, o creştere la fondurile sociale, o mai bună mişcare a mărfurilor prin creşterea puterii de cumpărare a oamenilor.

A îngheţat economia şi în primul rând agricultura. Din diverse motive, în anul 2009, prin rectificări bugetare, s-au transferat din Ministerul Agriculturii aproximativ 2.700.000.000 lei la alte ministere.

Consecinţa acestei diminuări a bugetului Ministerului Agriculturii a fost că subvenţiile şi sprijinul acordat agricultorilor români aprobate pentru anul 2009 au rămas neplătite, aproximativ 2.200.000.000 lei, sumă care a fost introdusă în bugetul pe 2010.

Bugetul pe 2010 pentru agricultură, aşa cum a fost prezentat de Guvern, la capitolul cheltuieli efective, cuprinde la capitolul sprijin acordat producătorilor agricoli, fermierilor, doar 220.000.000 lei, adică 0,041%, restul fiind cheltuielile de funcţionare cu personalul.

În replică, guvernanţii, în legătură cu bugetul agriculturii pentru anul 2010, au susţinut două idei: că bugetul este de 9 miliarde de lei şi că formele de sprijin ale agricultorilor au fost negociate cu Uniunea Europeană, ca fiind valabile doar până la 1 ianuarie 2010.

O analiză mai atentă a bugetului Ministerului Agriculturii în structura pe capitole scoate în evidenţă confuzia indusă în rândul neavizaţilor, şi anume existenţa în buget a unei sume de 5.800.000.000 lei, fără însă a preciza că 90% din această sumă se referă la acordarea pe o perioadă scurtă a unor garanţii, a unor sume pentru cofinanţare, la banii care vin de la Uniunea Europeană.

Aceste sume, spre sfârşitul anului, vor fi retrase din bugetul Ministerului Agriculturii, iar utilizarea temporară a banilor se face, nu pentru producţia şi industria agricolă, nu pentru industria alimentară, nu pentru securitatea alimentară, ci pentru dezvoltarea rurală.

Este foarte importantă şi această orientare către modernizarea infrastructurii satelor, dar asta nu reprezintă infuzie de capital în producţia agricolă.

Agricultorii şi cu atât mai mult viticultorii au mare nevoie de capital de lucru. Solicitarea de suplimentare a bugetului agriculturii cu 2,1 miliarde de lei, amendament admis de comisiile pentru agricultură şi comisiile pentru buget-finanţe, a fost nejustificat respinsă în plen.

Am reţinut, însă, şi m-am bucurat de angajamentul Guvernului, prin persoana ministrului de finanţe că, până la sfârşitul lunii februarie, se vor plăti toate datoriile către fermieri din anul 2009, iar în luna iunie, la prima rectificare a bugetului, va suplimenta bugetul Ministerului Agriculturii. Aş remarca şi faptul că primii 570 de milioane de lei au şi plecat din Ministerul Finanţelor către agricultori, dar asta se referă doar la datoriile pe luna septembrie a anului 2009.

Până atunci, ca şi în 2009, agricultorii nu au acces la creditele de producţie, în această lună, ianuarie, februarie şi martie, când se pregăteşte producţia agricolă a anului 2010. Nu au unde vinde laptele, carnea, vinul şi alte produse, deoarece piaţa este invadată de importuri, nu au cum să-şi achite la timp creditele din 2009, deoarece nu am primit subvenţiile la timp şi nu vor beneficia de prevederile Legii nr.150 şi, în consecinţă, vor intra uşor, uşor, în faliment, îngroşând rândurile şomerilor.

Situaţia din viticultură, datorită specificului producţiei de vin şi relaţia dintre vin şi consumator, este şi mai dificilă. Se ştie faptul că vinurile bune trebuie să stea la producător pentru limpezire, stabilizare şi maturare, funcţie de soi, între minim 1 şi 5 ani.

Asta presupune investiţii moderne în spaţii de depozitare, în recipienţi, în vase speciale, butoaie de lemn, aceasta presupunând consum de energie, salarii, adică bani, bani şi iar bani.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Dacă politica europeană în domeniul agriculturii este mult discutată, dar reglementările sunt ferme şi se aplică în toate ţările membre, dacă politica europeană în următorii ani va deveni nediscriminatorie şi ca urmare a faptului că noul comisar pentru agricultură este român, cunoscător al situaţiei socio-economice a satelor noastre şi dacă va reuşi să convingă Parlamentul European că şi prin reglementări, şi nu numai prin aplauze, să poată fi aplicată o politică naţională - mă refer la politica românească - care să stimuleze motivaţia populaţiei din zonele sărace, de a nu mai migra către marile metropole ale Europei, atunci este în regulă, dar va rămâne în continuare o mare problemă de rezolvat: politica naţională în domeniul agroalimentar, pe care trebuie s-o aplice Guvernul şi Parlamentul României, adică şi noi.

Aici am unele îndoieli, deoarece în sesiunea extraordinară în care s-a lansat şi s-au făcut dezbaterile generale pe bugetul anului 2010, despre agricultură s-a vorbit două minute, iar domnul prim-ministru n-a scos niciun cuvânt, nici în prezentare, nici în replică la laudatium.

Nu aş fi făcut această scurtă prezentare a situaţiei reale cu care se confruntă agricultura României dacă nu aş fi fost martorul unei discuţii la care una dintre ultimele persoane care s-au perindat ca printr-o staţie de tren la conducerea Ministerului Agriculturii, nu ar fi făcut afirmaţii extrem de grave şi fără acoperire la adresa a cel puţin 10 milioane de oameni care trăiesc şi muncesc în mediul rural, de la Prundul Bârgăului, din Bistriţa-Năsăud şi până la Marea cea Mare. "La agricultură nu trebuie nicio subvenţie, acolo este multă minciună şi hoţie".

În replică i-aş transmite şi pe această cale distinsului domn ministru întrebarea adresată de cei peste 400 de agricultori, reuniţi recent la Brăila: "Pe unde veţi circula, domnule ministru, dacă agricultorii români vor proceda ca şi cei din Grecia sau cei din alte ţări ale Uniunii Europene?"

Având în vedere interesul deosebit pe care cetăţenii noştri, producători, comercianţi, consumatori, îl au pentru agricultură, în general, şi pentru viticultură, în special, vom reveni cu alte declaraţii politice privind securitatea alimentară a României.

E frig, e frig şi afară şi în sufletele oamenilor, dar ne încălzim. Ne încălzim la figurat, pentru că, în luna ianuarie, majoritatea produselor alimentare se scumpesc cu 4-5%, s-a scumpit energia electrică, probabil se vor scumpi şi gazele şi gigacaloria.

E frig, dar, totuşi, ne încălzim, la propriu.

O societate importantă, Vinarte, care produce unele dintre cele mai bune vinuri din România, a participat recent la Concursul internaţional de vinuri "Mondial du Merlot", organizat la Lugano şi a obţinut medalia de aur.

Se verifică încă o dată că omul sfinţeşte locul, că Domnul a dat, dar omul a pus, că vinul bun se face şi în vie, că oenologul a ştiut ce să facă cu strugurii şi că trebuie să dăm Cezarului ce-i al Cezarului; deci, felicitări producătorilor români de vinuri, care redemonstrează că pot fi unii dintre cei mai buni ambasadori ai noştri.

Îmi exprim speranţa că noua scrisoare primită personal, adresată personal de distinsul ministru al finanţelor, prin care ne informează că o comisie mixtă a Ministerului Finanţelor şi a Ministerului Agriculturii lucrează la reaşezarea posibilităţilor naţionale de sprijin al agricultorilor va fi pusă cât de curând în practică.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Ioan Oltean:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat, pentru declaraţia politică lungă şi călduroasă.