Parliamentary debates

Domnul Dan Ilie Morega:

"Strategia Guvernului referitoare la judeţele monoindustriale şi cu o rată a şomajului foarte mare."

Aşa cum bine cunoaşteţi, în ultimii 20 de ani s-au succedat la conducerea României mai multe guverne ale diverselor formaţiuni politice. Din păcate, niciunul dintre ele nu şi-a focusat atenţia pe judeţele sau zonele monoindustriale care, iată, după două decenii de la evenimentele din 1989, înregistrează, pe lângă cele mai mari rate ale şomajului şi cele mai mici perspective de reîncadrare în muncă: Gorj, Mehedinţi, Hunedoara, Galaţi etc.

Referindu-mă concret la judeţul Gorj, în afara mineritului şi energiei - care mai poate asigura locuri de muncă pe o perioadă de maxim 15-20 de ani -, nu există nicio altă strategie sau vreun program interministerial pentru dezvoltarea de alternative economice, în ciuda faptului că în zonă există extrem de multe resurse materiale şi umane. Răspunsul Agenţiei pentru Dezvoltarea Durabilă a fostelor zone industrializate la această problemă deosebit de importantă, îl apreciez cel puţin utopic. Preşedintele acestei Agenţii consideră drept alternativă de dezvoltare economică în aceste zone realizarea a câţiva kilometri de asfalt sau, scuzaţi-mi expresia, luarea unor măsuri din "şanţ în şanţ". Aceste judeţe, între care şi judeţul Gorj, sunt în pericol de a deveni nişte judeţe-fantomă, depopulate.

Iată de ce propun o analiză în cadrul Guvernului de constituire a unui grup de lucru interministerial, din care să facă parte secretari de stat de la următoarele ministere: Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii.

Din aceste motive, consider că este absolut necesară înfiinţarea acestei Comisii interministeriale care să aibă capacitatea organizatorică de a crea o strategie unitară, cu programe sectoriale pe domeniile cu potenţial de dezvoltare în judeţele vizate, cu măsuri concrete, funcţie de resursele materiale şi umane care pot fi valorificate, dar, care, fără o susţinere reală guvernamentală, riscă decalaje extrem de mari, cu efecte imprevizibile.