Liliana Mincă
Liliana Mincă

Sittings of the Chamber of Deputies of September 9, 2014

  • Abstract of the sittings
  • Full-text of the sittings
  • Published in Monitorul Oficial no.94/2014
  • Video in format Flash/IOS Video - Flash & IOS

Sittings of the Chamber of Deputies of September 9, 2014

  1. Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor:
  1.187 Liliana Mincă - declaraţie politică: "Zestrea spirituală a românilor nu trebuie oferită plocon ipocriziei politice";

Doamna Liliana Mincă:

"Zestrea spirituală a românilor nu trebuie oferită plocon ipocriziei politice"

În fiecare an, în luna august, toţi cei ce simt româneşte îşi amintesc de naşterea lui Avram Iancu, Crăişorul din Apuseni. O constatare a unui prieten de suflet mi-a dezvăluit grava înstrăinare spirituală a naţiunii române. Şi în privinţa amintirii destinului avocatului revoluţionar Avram Iancu, actuala clasă politică pare să persevereze în a-şi arăta tot mai mult sublimul mediocrităţii sale. Marea majoritate a politicienilor încă nu au aflat, se pare, că anul acesta se împlinesc 190 de ani de la naşterea Crăişorului, aşa cum a fost numit marele paşoptist Avram Iancu. Toată seva politicii româneşti se va aduna, probabil, la Ţebea, pe 10 septembrie, pentru a se da în stambă la comemorarea a 142 de ani de la trecerea la cele veşnice a revoluţionarului. De parcă moartea ar fi mai importantă decât viaţa şi destinul unui om precum Avram Iancu. Pe bună dreptate se poate spune că, fără Avram Iancu, curgea astăzi o istorie străină pe o albie românească.

Avram Iancu înseamnă jertfa pentru libertăţile politice ale românilor ardeleni de atunci, dar şi pentru libertăţile greşit înţelese ale politicienilor de acum. Fără Avram Iancu România de astăzi ar fi avut o altă configuraţie geografică şi o altă istorie.

La 190 de ani de la naşterea Crăişorului trebuie să ne amintim că în 1848 românii lui Avram Iancu au schimbat regimul revoluţionar maghiar cu unul românesc. Tot acum este momentul să ne amintim şi de caracterul moţului Avram. Se ştie că împăratul austriac a vrut să-1 decoreze pe Avram Iancu pentru meritele sale din timpul bătăliilor cu revoluţionarii maghiari. Dar, nemulţumit că nu s-au respectat promisiunile făcute românilor, Avram a refuzat decoraţiile împăratului austriac. Câţi dintre aleşii de astăzi ai acestui neam ar proceda la fel?

Preluând vorba unui cântec, ne place să spunem adesea că "Avram Iancu suntem toţi". Dar câţi dintre românii de astăzi mai au puterea să spună nu acolo unde o majoritate ostilă spune da? Câţi dintre politicienii de astăzi au curajul să pună interesele naţiunii, ale celor mulţi şi oropsiţi, deasupra intereselor proprii - uneori meschine? Avem, e drept, oratori foarte buni în aceste vremuri. Dar câţi dintre aceşti politicieni au capacitatea şi mai ales voinţa de a transpune în fapte strălucirea vorbelor din discursurile rostite cinic la tribună?

Iată de ce este important să ne amintim nu doar de moartea revoluţionarului Avram Iancu, ci să transformăm viaţa lui într-un talisman al românilor, să trecem prin filtrul istoriei necenzurate propria existenţă, iar viitoarea generaţie a acestui neam să ştie că destinul i-a fost schimbat de moţul care se odihneşte la Ţebea, lângă Gorunul lui Horea.