Parliamentary debates

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Vasile Vetişanu.

Se pregăteşte domnul deputat Ion Giurescu.

Domnul Vasile Vetişanu:

Domnule preşedinte,

Domnilor deputaţi,

La 25 octombrie 1921 s-a născut cel care a devenit Regele Mihai I al României, cel pe care forţele comuniste, dirijate de comisarii sovietici, l-au silit, în decembrie 1947, să renunţe la tron. A fost cel mai cumplit şi mai ruşinos moment din istoria de după război a ţării noastre.

După acest moment, a început sarabanda pigmeilor şi degringolada, prin cei aserviţi Moscovei, de la moşierul comunist doctor Petru Groza la feroviarul Ghiţă Dej şi dictatorul-cizmar Nicolae Ceauşescu.

Statutul de regat al României a fost demolat printr-o politică demonică, transformând ţara într-o colonie sovietică, atât din punct de vedere economic, dar mai ales politic.

Regimul aşa-zis de democraţie populară a instaurat cea mai cumplită prigonire a omului sub deviza luptei de clasă, în fapt o deviză criminală, care i-a aruncat pe oameni asupra oamenilor.

Scopul era vizibil: ştergerea oricărei tradiţii monarhice la români. Regii României, ultimul dintre ei, Regele Mihai I, erau stigmatizaţi până şi în manualele şcolare, inoculându-se în minţile tinere ura împotriva celor care erau numiţi rând pe rând "stâlpii burgheziei", "apărătorii regimului burghezo-moşieresc", "ultimii reprezentanţi ai feudalismului" şi aşa mai departe.

Se uita voit faptul că, sub aceşti regi de mare faimă, România a fost proclamată rând pe rând regat sub Carol I, iar în 1918 – sub regele Ferdinand, încoronat la Alba Iulia şi numit "întregitor de ţară", o ţară s-a unit în hotarele ei vechi şi sfinte, aşa cum le-au lăsat şi le-au visat cei de dinainte.

Carol al II-lea, între cele două războaie mondiale, a fost numit "regele culturii" într-o epocă considerată epoca de aur a culturii româneşti.

Regele Mihai I al României a intrat în fruntea ţării cu aceste moşteniri istorice de durată, care aminteau de ceea ce aveau mai de preţ românii – închegarea noastră şi neatârnarea ca neam, pe care dictatura roşie a încercat să le destrame.

Iată că, după aproape 50 de ani de comunism, poporul român şi-a redobândit în 1989 libertatea. Dacă atunci, în 1989, deci acum 10 ani, regele Mihai I revenea de drept la tron, aşa cum ar fi fost firesc şi corect din punct de vedere istoric, România şi destinul ei era astăzi altul, fiind înscris pe plan european şi mondial.

Din păcate, n-a fost aşa! Iar preşedinţii, mai exact preşedintele care s-a succedat la conducerea ţării până în 1996, printr-o logică înroşită de nelegiuiri, nu a catadicsit nici să recunoască măcar calitatea de cetăţean a celui născut în România.

Iată unul din răul acestor ani, de o netrebnicie fără margini, care a înecat ţara şi i-a ştirbit prestigiul internaţional, într-o vreme când bulgarii îşi primeau cu fast regele, într-o vreme când ungurii îl cereau pe Otto de Habsburg pe tronul Ungariei.

De ziua de naştere a Majestăţii Sale, Regele Mihai I al României, ziua de 25 octombrie, care este şi Ziua Armatei Române, îl aşteptăm pe Majestatea Sa, nu numai de Ziua Naţională a României, ci pentru toţi anii care vin, dorindu-i sănătate îndelungată.

Vă mulţumesc.