Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului deputat Nicolae Leonăchescu. Va urma domnul Ştefan Lăpădat.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Onorat auditoriu,

Consiliul Europei şi Ministerul Administraţiei şi Internelor au organizat, în zilele de 30 iunie şi 1 iulie 2003, la Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza" din Bucureşti, un simpozion cu tema "Etica poliţienească".

L-am întâlnit, cu acest prilej, pe domnul Jean-Amédé Lathoud, procuror general la Curtea de Apel din Douai, Franţa, invitat în calitate de expert al Consiliului Europei.

Am discutat cu domnia sa un spectru larg de probleme, ca vechi prieten şi colaborator în domeniul istoriei tehnicii şi ştiinţei româneşti.

M-a interesat imaginea pe care o are România în Franţa şi pe ce filieră ajung informaţiile despre noi la nivelul experţilor şi al oamenilor publici.

Cunoscutul expert francez mi-a arătat un documentar pe care Ministerul de Externe al Franţei i l-a pus la dispoziţie spre a se pregăti pentru simpozionul de la Bucureşti.

Nu mică mi-a fost mirarea când am citit în acest documentar că în România sunt două milioane de ţigani!

O cifră arbitrară, inventată probabil la comandă spre a satisface anumite interese politice.

Emanuelle Pons în lucrarea sa "Ţiganii din România. O minoritate în tranziţie", propune trei cifre: între 3 şi 5 milioane; 2,5 milioane, după Federaţia etnică a romilor din România; între 1 şi 1,5 milioane, după alţi observatori (Elena şi Cătălin Zamfir, Jean-Pierre Liégeois, Jean Pax etc.).

Sunt, evident, cifre arbitrare care nu se justifică prin nimic.

Fără criterii şi fără respectarea dreptului fiecărui individ de a-şi afirma etnia, afirmaţiile de genul celor de mai sus n-au nici o credibilitate.

Dreptul la opţiune al cetăţenilor României în acest domeniu a fost respectat la recensămintele din 7 ianuarie 1992 şi 18 martie 2002.

În anul 1992, s-au declarat ţigani 409.723 cetăţeni, dintre care 166.635 (40,67%) au susţinut că au ca limbă maternă un grai ţigănesc.

În anul 2002, recensământul a consemnat 535.140 cetăţeni ca fiind romi, ceea ce reprezintă 2,47%.

Aceste cifre reflectă o realitate care trebuie cunoscută şi în Franţa. Slaba preocupare a Guvernului de a informa Ministerul de Externe al Franţei cu datele exacte obţinute în cadrul recensămintelor din 1992 şi 2002, face ca, în continuare, factorii politici europeni să folosească cifre arbitrare şi să vehiculeze teze eronate, speranţele unor răuvoitori.

Este momentul să folosim toate mijloacele şi pârghiile de care dispun corpul nostru diplomatic şi ministerele de resort pentru ca realităţile demografice din România să fie cunoscute şi orice denaturare să primească replica de rigoare. Este cazul ca un documentar pe această temă să fie trimis la Ministerul de Externe al Franţei şi nu numai.

Pasivitatea şi lipsa de responsabilitate a factorilor de resort permit ca cifre abracadabrante să circule în cărţi şi în presa occidentală şi să fie folosite în detrimentul interesului nostru naţional.

Până când?!

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.