Parliamentary debates

Domnul Ion Mocioalcă:

"Când timpul nu mai are răbdare"

Lupta electorală, ca orice luptă, scoate la suprafaţă tarele de caracter ale unor politicieni pentru care nimic nu este mai presus decât interesul personal, satisfacerea dorinţei de a accede la putere cu orice preţ şi prin orice mijloace. Disputa a evidenţiat, deja, neputinţa unor partide politice de structurare de programe pertinente, fundamentate ideologic, ancorate în realitate, care să ofere soluţii şi nu paleative sau slogane politicianiste problematicii cu care se confruntă societatea (judeţul nostru).

Sub masca vegherii respectării democraţiei, aceste partide recurg la dezinformare prin mistificarea adevărului sau prin exagerări. Spiritul critic nu se bazează pe informare, pe cunoaştere, pe interpretarea faptelor, pe puterea de separare a adevărului de minciună. Limbajul nu este în slujba toleranţei, ci a urii.

Liderii unor partide de opoziţie cred că electoratul judeţului nostru este naiv şi preia fără discernământ criticile aduse la adresa celor aflaţi la putere, acceptă propunerile politicianiste care nu sunt rodul sentimentului de responsabilitate, ci sunt emanaţia intereselor personale sau de grup, a dorinţei de guvernare. Cu siguranţă nu se va lăsa păcălit de propaganda de partid, nu va accepta politizarea actelor ce ţin de administrarea normală a comunităţilor. Este aproape timpul când fiecare va răspunde pentru ce a făcut rău.

Actuala opoziţie are un fel anume de a înţelege democraţia şi de construcţie a discursului politic. Liderii acestor partide sunt întruchiparea virtuţilor, deţinătorii adevărului absolut, singurii purtători de bine, în schimb, formaţiunea de guvernământ reprezintă tot ce este mai rău, mai vicios. Tot ce nu se află în sfera lor este nedemocratic, este antidemocratic. Demersul lor politic este negândit, conjunctural, din raţiuni politicianiste şi dominat de obsesia învingerii în alegeri a PSD. Numai aşa se poate explica construirea unor alianţe în care partenerii nu au nimic în comun.

Unele partide din opoziţie care sunt în cădere privind încrederea pe care o mai au la electorat, sunt într-un profund proces de destrămare prin pierderile pe care le înregistrează, recurg la manipulare şi diversiune în scopul destabilizării PSD-ului şi compromiterea lui în faţa electoratului.

Statul pe tuşă a devenit deranjant, de nesuportat pentru liderii locali ai opoziţiei. Problemele de moralitate şi decenţă legate de fosta guvernare se consideră uitate, păcatele acelei guvernări spălate. Unii dintre cei mai vehemenţi critici sunt pe alături, ei nu au mai făcut politică, sunt numai obsedaţi de politică.

Electoratul din România a învăţat un lucru. Au votat odată pentru schimbare în 1996 şi s-au păcălit cu binefacerile fostei coaliţii PNL, PD şi PNŢCD şi drept dovadă în 2000 au votat schimbarea schimbării. Până în prezent, nici PNL şi nici PD nu au îndrăznit să-şi recunoască eşecurile guvernării 1996-2000. Desigur, a pune vina pe alţii este mai uşor decât să-ţi recunoşti greşelile sau vinovăţia. Suferind de amnezie politică, vin şi ne propun din nou sloganuri: adevăr şi ordine, dreptate, eficienţă, investiţie, specialişti, înţelegere în cadrul coaliţiei PNL-PD şi alte sloganuri demagogice. Pentru fruntaşii opoziţiei, timpul nu mai are răbdare şi în aceste condiţii nu mai au nici n respect pentru electorat şi nici pentru dreptate şi adevăr.