Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnişoarei Roberta Anastase. Domnul Petru Tărniceru a venit? Nu. Dacă nu, urmează domnul Dragoş Ujeniuc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Tema declaraţiei mele politice de astăzi este "Siguranţa copiilor în şcoli".

Trei copii de numai 11 ani au ajuns săptămâna trecută din banca de clasă direct la spital. Erau în timpul orei de matematică când, o bucată din tavanul clasei s-a desprins şi a picat peste ei. Spre norocul majorităţii, numai trei dintre elevii clasei a 5-a din Şcoala generală nr. 25 din Ploieşti au necesitat intervenţia medicilor de la spitalul de urgenţă şi doar unul a avut nevoie de internare. De speriat s-au speriat însă, cu toţii, şi copii, şi profesori, şi părinţi.

A trebuit, din nefericire, ca trei copii să aibă nevoie de sutură şi copci pentru ca primăria Ploieşti să afle că Şcoala generală nr. 25 este construită în anul 1970 şi că, de 35 de ani, nu s-a investit niciodată în reparaţii capitale.

Administraţia a încercat să gestioneze evenimentul departe de ochii presei. La Ploieşti, în ultimii ani, alocările de fonduri pentru repararea şcolilor se fac, mai degrabă, pe criterii clientelare, decât pentru diminuarea riscurilor la care sunt supuşi elevii.

A trebuit, din nefericire, ca trei elevi să fie victimele unui stupid accident, pentru a vorbi deschis despre riscurile la care sunt supuşi copiii, chiar în şcoală, acolo unde părinţii îi trimit dimineaţa pentru a fi instruiţi, supravegheaţi şi, mai ales, în siguranţă.

Cine le poate garanta această siguranţă? Cine îi apără de elementele infracţionale? De hoţii de buzunare sau de dealerii de droguri?

În cele mai fericite cazuri şcolile din Ploieşti sunt păzite de gardienii publici care sunt plătiţi tot de părinţi.

Proiectul Poliţiei Comunitare în Ploieşti ar urma să intre în acţiune începând cu 1 aprilie şi el prevede 500 de angajaţi. Dintre aceştia, numai 44 sunt poliţişti comunitari care asigură ordinea în locurile publice şi nici unul în şcoli. Dacă părinţii vor dori să-şi ştie copiii în siguranţă, vor putea încheia contracte cu poliţia comunitară aşa cum, până acum, au făcut-o cu Corpul Gardienilor Publici. Şi această cheltuială se va face tot din banii acestora, ai părinţilor.

Recapitulăm: paza şcolilor este plătită de părinţi, mobilierul este plătit de părinţi, curăţenia generală din timpul vacanţelor este plătită şi uneori chiar făcută de părinţi, perdelele, creta, bureţii de la tablă, faţa de masă de pe catedră, ghivecele cu flori, toate sunt plătite de părinţi.

Răspunderea pentru tavanul căzut peste copii în timpul unei ore de matematică într-o şcoală din Ploieşti trebuie, însă, să ne-o asumăm cu toţii.

În asemenea situaţii nu mai pot interveni părinţii cu banii lor.

Administraţiile locale trebuie să-şi repoziţioneze atitudinea faţă de învăţământ în ansamblul sistemului, dar mai ales în ceea ce priveşte siguranţa copiilor.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.